Istoria secreta a Uniunii Europene (VII)

In paralel, se pune la cale "Planul Genscher-Colombo"(dupa numele ministrilor de Externe german, Hans-Dietrich Genscher si italian, Emilio Colombo), mai diluat si mai putin indraznet decat cel al lui Spinelli (care avea si o componenta constitutionala deloc de neglijat). Beneficiind de suportul Partidului Popular European, acest Plan este prezentat, si el, in Parlamentul European, la 19 noiembrie 1981: "Cerem o revigorare a integrarii europene, dorim ca institutiile sa fie intarite si procesele de luare a deciziilor ameliorate, si mai vrem sa incurajam si sa extindem intr-o mai mare masura procesul pragmatic prin care se realizeaza cooperarea politica intre cele 10 tari ale noastre". "Planul Genscher-Colombo"a esuat dupa distribuirea sa in Consiliul European de la Londra (26-27 noiembrie 1981), fiind incorporat intr-o formala, dar nesemnificativa "Declaratie Solemna despre Uniunea Europeana", prezentata la Consiliul European de la Stuttgart (17-19 iunie 1983), prin care: "sefii de stat sau de guvern, pe baza constiintei unui destin comun si a dorintei de a afirma identitatea europeana, isi confirma angajamentul de a merge inainte spre o uniune tot mai stransa intre popoarele si statele membre ale Comunitatii Europene". In schimb, Parlamentul European decide, la 6 iulie 1983, sa confere "Comitetului pentru Afaceri Institutionale"(dirijat de Spinelli) nu doar sarcina de a amenda tratatele europene in vigoare, ci de a realiza un document nou - "Proiectul de Tratat pentru Instituirea unei Uniuni Europene", care avea sa fie aprobat de Legislativul comunitar la 14 februarie 1984, cu o larga majoritate de voturi. Ratificarea de catre tarile membre ridica, insa, probleme, asa ca, dupa 2 ani de negocieri, a fost preferat un acord mai putin ambitios (cel putin in aparenta), "Actul Unic European", semnat la Luxemburg (17 februarie 1986) si Haga (28 februarie 1986), care a intrat in vigoare la 1 iulie 1987. Era vorba, in esenta, de prima modificare majora a tratatelor fondatoare de la Paris si Roma, accentul punandu-se pe Piata Unica, extinderea competentelor comunitare si, nu in ultimul rand, bazele Uniunii Economice si Monetare. Desi Spinelli (care moare in anul semnarii documentului) declarase dezamagit ca "muntele daduse nastere unui soricel", importanta Actului Unic European nu poate fi minimalizata.