News Flash:

L-am coborit in grad pe Celsius

21 Septembrie 1999
694 Vizualizari | 0 Comentarii
Peste citeva luni, nu foarte multe, Romania va avea din nou prilejul sa dea cu banii in ciini, ori sa-i arunce pe fereastra - odata cu alegerile. Miliarde de lei vor fi cheltuite pentru nobilul scop al desemnarii viitoarei coalitii, sef al statului, parlament si guvern, al primarului si sefului Consiliului Judetean; intr-un cuvint, viitoarelor paratrasnete ale nemultumirii generale care, de 10 ani, transforma oamenii politici in obiect de injuraturi sau de adulatie, motivele fiind, ca mai intodeauna, interesele.
Asta e democratia, in Romania: o joaca cu stampile, la care se adauga putinta de a iesi (sau nu) in strada si (ne)putinta de a alege un simplu detergent din zecile de sortimente existente in magazine, care mai de care mai parfumate, inteligente sau cu "formule istete". Cele citeva ingrediente au transformat societatea civila intr-un haloimas, peste care troneaza, dispretuitoare, clasa politica. Care pastreaza o distanta bunicica fata de fenomenul politic, mai mare chiar decit cea fata de fenomenul numit Romania. O clasa care, definita astfel ca loc geometric, nu si-ar gasi locul nici la stinga, nici la dreapta, nici la centru. O clasa lipsita de lideri, care - timp de zece ani - nu a gasit timp pentru definirea unei strategii nationale, de exemplu, dar si pentru multe altele.
Probabil acesta e motivul pentru care Romania, acum, traverseaza, ca si sub comunism/socialism o noua criza de identitate - precum adolescentii. Plina de bube-n cap si de cosuri, democratie romana obtine, cu o adolescentina voce in schimbare, efecte mai degraba comice, daca nu tragice, cind reclama, in virtutea "intereselor nationale", cite o gogorita de pe la FMI, CEE, Uniunea Europeana, SUA sau - si aici exemplele abunda - de la alegatori. Rupta de realitate (sau prea inglodata in cea imediata), clasa politica romaneasca ramine tributara proximitatii si faptului apropiat, precum sculptorii fata de propria opera de arta, uitind ca o constructie durabila (in timp si spatiu) se face cu ajutorul perspectivei. Iar perspectiva lipseste.
Venind in curtea proprie, cea ieseana, clasa politica locala este, din multe puncte de vedere, deja depasita de realitate. Mai noul scandal, cel al apei calde, scoate la iveala ca, in fata unui primar care conduce Consiliul Local mai ceva decit pe o Dacie obosita de zecile de ani pe drumurile partidului unic, nu poate face nimic. Nu poate impune ca banii care se duc la Piata Natiunii sau pe Ateneu sa fie folositi in alte scopuri. Sau nu poate impune Primariei sa dea banii, conform legii, pentru subventiile pentru agent termic.
Asta, pentru ca primarul Iasilor este, la modul propriu, un om mare. Ca un adevarat conducator, a stiut sa ne conduca (asa cum a promis in precedenta campanie) pe drumurile sale. Si pe care, daca va iesi cistigator in viitoarea campanie electorala, ne va conduce din nou - pe acele drumuri care duc acolo unde am ajuns acum: fara apa calda, si cu un transport in comun falimentar, si cu un oras din care investitorii fug.
Un drum pe care, noi, iesenii, vom vedea, dupa ce vor fi fiind cheltuite miliardele de care vorbeam, cu alegerile, cum sintem tratati de conducatorul urbei - care este, nu-i asa, in fata tuturor: cu spatele.
Dan Vlas
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1690 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019224 (s)

loading...