Mica Publicitate
Newsletter
Citeste GRATIS Editia tiparita BUNA ZIUA IASI in format PDF
Buna Ziua Iasi PDF
Video Divertisment
epigrame
Video Monden
Muzica populara
Curs valutar
  • EUR : 4.4209 RON ( +0.0000)up
  • USD : 3.4514 RON ( +0.0000)up
Convertor valutar


 

Meteo
Temperatura : 10 ° C

Viteza vantului : 11.27 km/h, NNE
Soarele rasare la : 7:33 am
Soarele apune la : 6:11 pm
Umiditate :82 %
Vizibilitate : 9.99 km

Horoscop Loto

Extragere 22-12-2013

6/49

  • 3
  • 45
  • 22
  • 48
  • 10
  • 13

5/40

  • 20
  • 2
  • 32
  • 31
  • 38
  • 10

Noroc

7863796

"Lasati copiii sa vina la Mine!" (Matei 19.14)

 

Motto: "Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!" (Psalmul 52.1)
 
Zis-a înteleptul: "Varga si certarea aduc întelepciune, iar tanarul care este lasat în voia apucaturilor lui face rusine maicii sale" (Pilde 29.15). De-a lungul atator generatii care s-au perindat pe pamant, fiecare la vremea sa, cea mai buna scoala de educatie crestina a tinerilor a fost si a ramas "familia". In esenta ei, casnicia sau casatoria (sfintita crestineste prin Taina Cununiei) nu este altceva decat binecuvantarea vietii conjugale si a unirii trupesti dintre barbat si femeie prin nasterea de prunci. In toate aspectele principale ale vietii de familie, prioritatea de capatai o reprezinta grija parintilor pentru fiii lor. Biserica Ortodoxa a marturisit dintru început firescul biologic al nasterii pruncilor ca roada binecuvantata si comoara a iubirii dintre tata si mama. Iar aceasta roada este adeverirea faptului ca dragostea dintre parinti se revarsa prin puterea ei de viata datatoare asupra fiilor. Pilda Sfantului si Dreptului Iov (consemnata spre vesnica pomenire în scripturile Vechiului Testament) ni-l înfatiseaza pe placutul Domnului aducand zilnic jertfa înaintea Lui Dumnezeu la altar, pentru ca nu cumva vreunul dintre cei ai casei sale sa fi gresit cu lucrul, cu cuvantul sau cu gandul. Prin Taina Nuntii, binecuvantarea pe care o primesc cei doi soti face ca Dumnezeu sa reverse harul Duhului Sau Sfant si peste pruncii care se vor naste. Pilda de nesters sunt în aceasta privinta Sfintii Parinti Ioachim si Ana (nascatorii pururea Fecioarei Maria), Sfintii Zaharia si Elisabeta (parintii Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan), dar si (cu mult înaintea acestora) nevinovatul prunc Isaac, fiul patriarhului Avraam. Cu alte cuvinte, radacina copiilor blagosloviti sunt parintii binecuvantati. Pe de alta parte, poate nu degeaba Sfantul Prooroc Iezechiel pomenea poporului zicala batraneasca: "Parintii mananca agurida, iar copiilor li se strepezesc dintii!" (Iezechiel 18.2). Iata, de pilda, un semn relevant cu privire la faptul ca, în viata de familie, copiii reprezinta valoarea cea mai de pret, prin care parintii însisi uneori îsi pot afla îndreptarea: atunci cand conducatorul Egiptului, temutul Faraon, s-a împotrivit voii Lui Dumnezeu de a-Si elibera poporul din amarnica robie, încercand împiedicarea plecarii israelitilor, întregul neam egiptean a fost pedepsit prin îngeri nimicitori, care i-au ucis pe toti cei întai-nascuti ai lor; fiul Faraonului însusi nu a fost crutat. Iar Faraon s-a ales cu durerea napraznica si cu dorinta crancena de razbunare. Atunci cand Regele David L-a maniat pe Dumnezeu, l-a pierdut si el pe cel întai-nascut al sau; dar a plans înaintea Domnului si s-a cait, iar mai apoi si-a îndreptat viata prin pazirea Legii. Cand Abesalom s-a razvratit, a suferit profetul pentru moartea lui groaznica între crengile unui copac. Am amintit toate aceste întamplari tocmai pentru a întelege ca sufletul parintilor sunt fiii lor; cand sufera unii, sufera si ceilalti. Oare cata durere simtea inima lui Iair, mai-marele sinagogii, la moartea fiicei sale, ori inima vaduvei din Nain langa sicriul fiului ei, încat Hristos Insusi nu a trecut pe langa ea fara sa intervina pentru a-i alina suferinta, adresand cuvantul Sau atotputernic celui mort: "Tinere, tie îti zic: scoala-te!" (Luca 7.14) – iar mortul a înviat.
E drept ca în societatea moderna si contemporana nu prea mai exista notiunea de "întai-nascut"; necredinta si nesupunerea implicite în asa-numita "planificare familiala" distrug tot ceea ce e mai frumos si inocent din fiii nostri. Placerea trupeasca ridicata la rang de norma sociala, amploarea fara precedent a dezvoltarii industriei pornografice pe seama tinerelor generatii sunt semne de slabiciune a neamului: "Cel ce locuieste în ceruri va rade de dansii si Domnul îi va batjocori pe ei!” (Psalmi 2.4) Putem compara (din nefericire, cu mult prea multe asemanari!) plagile lui Faraon cu noile plagi ale societatii romanesti „crestine”, îngaduite de Dumnezeu si suportate mai ales de cei tineri (victime ale indolentei celor mari): oligofrenia, Sindromul Down, rahitismul, handicapurile severe, autismul – tot atatea boli grozave de care sufera atatia copii conceputi printre programe de contraceptie si de „protectie” sexuala. Sa nu uitam nici de urgiile dezlantuite în sanul atator familii sub forma abuzurilor sexuale, a vietii sexuale premature (începute la varste fragede) si care distrug fondul biologic-sanitar (dar si sufletesc) al copiilor si adolescentilor nostri; în plus, drogurile si asa-numitele plante „etnobotanice” care nu fac altceva decat sa deschida noi fronturi de distrugere a fiintei umane tinere lipsite de aparare prin cortegiul funest si înfricosator al bolilor neuro-psihiatrice.
In vremea din urma, stiinta psihologiei si-a dezvoltat ca ramura mai noua „psihoterapia”, în efortul disperat de a face fata tavalugului sociopat... Dumnezeu raspunde prompt: „Lasati copiii sa vina la Mine!” (Matei 19.14). Numai ca preotul si harul cu care a fost înzestrat de la Duhul Sfant nu mai sunt astazi privite si asumate ca sanse de îndreptare la îndemana noastra, ci mai degraba ca niste ramasite medievale ale îngradirii libertatii personale prin norme etice neconforme „drepturilor” omului! E drept ca aveti toate „drepturile” – inclusiv acela de a va distruge complet, deodata sau încetul cu încetul... cam asa s-ar traduce „drepturile omului” lipsite de norme de conduita morala. Sa nu uitam nici de spectrul teribil al bolilor incurabile, între care hepatitele virale de tip B sau C (care curma anual vieti nenumarate) nu sunt decat cele mai „blande”. Sau „boala secolului” - numita (ca idee) „stres” (în „Filocalie”, ceea ce distruge, de fapt, stresul este numit „pacea sufletului” sau „linistea mintii”); acesta provoaca o multime de alte plagi ucigase: nevroza, insomnia, criza de personalitate sfarsita în nebunia mintii (numita medical discordanta sau anxietate). Iar urmarea tuturor acestor rele si „încununarea” lor... cancerul atotnimicitor, care secera tocmai organele cu care pacatuim: gura, plamanii si prostata (în cazul barbatilor, din pricina fumatului si a excesului sexual), iar la femei sanii si uterul – tocmai cele doua organe care au fost întru totul sfintite  prin Intruparea Lui Hristos – si pe care din izvoare de viata le-am facut izvoare ale pacatului si mortii! Oare cat de suparat trebuie sa fie Hristos cand, în Evanghelie, Prototipul maternitatii, Maica Domului Insasi, a fost laudat de îngeri, preamarit de Dumnezeu, ales de Duhul Sfant si cantat de popor în grai omenesc: „fericit este pantecele care te-a purtat si pieptul la care ai supt!” (Luca 11.27) Acesta ar trebui sa fie rolul feminitatii în societatea umana – oricat de moderna si de intelectualista s-ar vrea! Tocmai despre aceasta nu se intereseaza stradaniile stiintei si tehnicii: cat de important este rolul fecioriei în formarea de familii crestine sanatoase cu prunci biologic sanatosi, dar si rolul curatiei, al onoarei si al moralei personale în formarea de modele sociale cu prestanta intelectuala în lume!... „Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta!” (Psalmi 50.16) „Gustati si vedeti ca bun este Domnul!” (Psalmi 33.8). Oare nu acesta este rostul gurii, oare nu acesta este raspunsul cuvenit unei societati avansate tehnico-stintific, dar stricate moral? Sa ne mai miram, asadar, de boli cu anvergura apocaliptica de genul „Sida” sau „Altzheimer” (care implica distrugerea lenta pana la pierderea completa a facultatilor mintale înca din cursul vietii acesteia)?... Toate reprezinta plagi care, de fapt, ne împiedica din calea pierzarii.
Ar mai fi o plaga: tehnologia cu toate produsele ei fascinante (între care masinile de lux de putere mare nu sunt decat cele mai „domestice”); unele ca acestea au reusit sa secere mult mai multe vieti tinere în accidente rutiere decat epidemii întregi... Iar apoi hazardul libertatii nelimitate de sine, afirmarea prost înteleasa a propriei personalitati, a carei ultima doctrina si concluzie de sorginte satanica este sinuciderea. Dar oare de ce îngaduie Dumnezeu toate acestea?... Dupa umila noastra parere, o face din mila, din dragoste si din dorinta de a ne mantui „cu forta”, de vreme ce de bunavoie nu dorim nicidecum sa-L cunoastem si sa-I împlinim Legea. „De bunavoie voi jertfi Tie, Doamne” (Psalmi 53.6); iar El asteapta îndelung  întoarcerea pacatosului: caci „nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se întoarca si sa fie viu!” (Iezechiel 18.32) Asa se explica faptul ca o tara crestina cum este Romania (cu mii de preoti si biserici, cu zeci de seminarii si facultati de teologie) are, totusi, atatia tineri distrusi, a caror soarta face doar obiectul calculelor în procente ale sondajelor din mass-media: cati adolescenti se drogheaza, cati se sinucid, cati se îmbolnavesc psihic. Dar ar mai fi de facut si un alt fel de sondaj sociologic: în urma atator dezastre - cati copii s-au întors la Dumnezeu? Cati tineri se roaga? Cati tineri se spovedesc? Cati tineri practica rugaciunea Lui Iisus? Cati tineri citesc „Psaltirea”? Cati doresc sa-si pastreze curatia fecioriei? Sau cati parinti îsi educa spiritual copiii? Cati parinti constientizeaza binecuvantarea educatiei lor peste casa copiilor lor? Si cati parinti îsi distrug copiii cu necredinta lor personala? Sau cati parinti se gandesc ca fiii de astazi sunt parintii de maine si ca doar prin sanatatea lor spirituala mai poate dainui neamul acesta crestin... Oare pricepem ca pierzand zestrea Duhului Sfant (prin nelucrarea poruncilor dumnezeiesti si îndepartarea de harul celor sapte Sfinte Taine ale Bisericii) - ne afundam deja într-un iad temporal pamantesc si ca suntem pe calea care duce la muncile cele vesnice mai-înainte vestite de Hristos în Sfintele Scripturi? „Astazi de-ati auzi glasul Domnului – sa nu va învartosati inimile voastre!” (Psalmul 94.9) zice proorocul; iar Pavel apostolul rosteste ferm în epistole: „Nimic necurat nu va intra în împaratia lui Dumnezeu!” (cf. Efesene 5.5) si „daca nu va veti pocai, toti veti pieri!” (Luca 13.3). Insa, cu mangaiere si cu iubire de oameni, tot blandul Pastor Iisus Hristos ne spune: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi da afara” (Ioan 6.37). Si privind spre carturari si farisei si spre multimile ce-L ascultau, Hristos le-a aratat un prunc, zicand: „De nu va veti întoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra în împaratia Lui Dumnezeu!” (Matei 18.3).

loading...
Libertatea.ro
Realitatea.net
Comentarii (1) | Adauga comentariu
#163499 | 05-06-2011 16:37:01

Cititi oameni buni ce zice parintele. Cumetrelor cititi si puneti in practica!Ca la barfe tare suntei bune cum e si parintele la teorie.

Raspunde la acest comentariu
Adauga comentariu

Video Stiri

Mica publicitate

Vezi toate anunturile | Adauga gratuit anuntul tau