Limonada elixirul tineretii
Arbustul de lămâie, „Citrus limonum", originar din Asia Centrală era considerat în cultul persan, arborele tinereţii. Paleoantropologii presupun că descoperirea sucului de lămâie ca medicament ar fi condus la scăderea mortalităţii în zonele mediteraneene, unde, acum două milenii media de viaţă era de 35 de ani.
Lămâia cu efect euforic
Dezvoltarea posibilităţilor tehnologice de analiză chimică şi apoi a biochimiei din epoca modernă a făcut posibilă descoperirea acelor substanţe „magice" regăsite în fructul de lămâie. Dacă la început au fost depistate numai unele elemente, precum calciu, fier, mangan, cupru şi fosfor, ulterior s-a demonstrat prezenţa în lămâie a magneziului, potasiului, siliciului, ca şi a întregului complex de vitamine din grupul A şi B, a unor albumine specifice (proteine) şi a unei serii de substanţe organice ce nu se regăsesc în fructele altor citrice, precum eteri şi aldehide, derivate ale citrolalului. În 2007 s-a descoperit prezenţa în pulpa de lămâie verde (încă necoaptă) a unor compuşi fenantrenici, asemănători morfinei, cu efect uşor euforizant şi lipsit de toxicitate. Mai mult, spre marea surprindere a lumii biologilor, s-a evidenţiat prezenţa litiului în celulele pulpei de lămâie.
Combate problemele cardiace şi vasculare
Pe baza studiilor efectuate de Secţia Medicală a Academiei Române, s-a constatat, în urma unor cercetări extinse, că există o posibilă corelaţie între scăderea drastică a consumului de lămâie, în ultimul deceniu şi incidenţa crizelor cardiace.
Doctorul italian Sapinni, autor a 281 de articole şi lucrări privind terapiile naturiste, a remarcat în 1999 faptul că 98% dintre suferinzii de boli cardiace din Genova, care consumă „limonade", nu au probleme majore, primăvara. Cercetătorul italian, împreună cu echipa sa, sunt de părere că oxidarea acidului citric din sucul de lămâie se produce extrem de lent în tubul digestiv, lucru ce permite o absorbţie optimă a acestuia în sânge. În comparaţie cu alte fructe înrudite, precum portocalele, mandarinele, citraţii de lămâie oferă cel mai echilibrat ritm de absorbţie în sânge a propriilor produşi de oxidare. Acest fenomen fiziologic permite păstrarea unei anumite acidităţi a sângelui. „Alcalinitatea (bazicitatea) sângelui este reglată printr-o lentă absorbţie de acid citric, reducând riscul la accidente cardiovasculare, primăvara, anotimpul cel mai nefast/periculos pentru bolnavii diagnosticaţi sau nediagnosticaţi, al căror aparat circulator este fragil" , afirmă Sapinni.
Ajută la refacerea ţesuturilor ficatului
Doctorul american Nellson W.Y. a verificat ipoteza ştiinţifică a lui Pimoir, conform căreia sucurile naturale de lămâie facilitează refacerea ţesuturilor ficatului la pacienţii care au suferit de hepatite.
Cercetătorul, care a studiat evoluţia a 4.800 de pacienţi din 19 oraşe americane, scoate în evidenţă faptul că unele aldehide specifice fructului proaspăt de lămâie au capacitatea de activare cu 200% a celulelor hepatice. Cercetările ulterioare arată că foştii bolnavi hepatici pot produce în ficat enzime cu rol de dezintoxicare a substanţelor nocive din sânge, cu o eficienţă triplă faţă de condiţia normală, în cazul consumului zilnic de suc concentrat de lămâie (asociat, după caz, cu o tamponare alcalină).
În cazul formelor incipiente de ciroze hepatice se recomandă satisfacerea setei cu limonade preparate din suc de lămâie şi ape minerale bogate în magneziu, mai ales primăvara şi toamna târzie.
Reduce aciditatea stomacală
Hiperaciditatea stomacală produsă de acidul clorhidric (HCl) secretat de celulele gastrice, în ciuda celor crezute, este redusă de mici cantităţi concentrate de suc natural de pulpă de lămâie, bine îndulcit cu zahăr. Eficacitatea terapiei cu „limonade dulci" a gastritelor şi ulcerelor, chiar şi în stadiul mai evoluat, a fost demonstrată de către cercetători americani de la Centrul Medical Universitar Cornell. Cercetătorii americani recomandă limonade foarte îndulcite, ca desert, bolnavilor care şi-au terminat tratamentul medicamentos. Sunt indicate ceaiul de lămâie şi limonadele la primele manifestări ale arsurilor gastrice sau intestinale, exclusiv în urma unui control medical de specialitate. Pentru cei care nu suferă de astfel de boli şi nici nu resimt arsuri somacale, este indicat un consum de cel puţin o dată la trei zile de limonade (sucul unei jumătăţi de lămâie cu două linguriţe cu zahăr, în amestec cu apă sau de preferat sifon).
Alungă nevrozele şi asteniile de primăvară
Odată cu schimbarea luminozităţii specifice anotimpului primăverii, epifiza elaborează numeroşi hormoni, declanşând o sumedenie de transformări biochimice, în special la nivelul sistemului nervos central. Neurobiologi de la Departamentul de Biopsihologie de la Cambridge evidenţiază puternicul efect al homeostaziei nervoase (echilibrului nervos) în urma consumului de sucuri de lămâie, primăvara.
Neurochimiştii englezi, în colaborare cu cercetători canadieni, au oferit prima dovadă a importanţei litiului şi a pseudo-morfinelor din lămâie, în buna funcţionare a creierului uman, la începutul primăverii. Rezultatul studiilor cercetătorilor britanici confirmă ipoteza canadienilor, conform căreia „morfinele" din lămâie facilitează acţiunea litiului în celulele cerebrale. Prin acest efect combinat, se pare că „limonada" consumată zilnic, primăvara, scade riscul apariţiei depresiilor atipice, nevrozelor „isterice" şi asteniilor de primăvară. Cercetătorii canadieni şi britanici se pronunţă ferm asupra unui cât mai abundent consum de suc de lămâi, de ceaiuri concentrate de citrice, la orele critice de scădere a glicemiei: 7:30; 8:10; 10:40; 11:00; 12:50; 13:20; 18:50; 19:50.
Un aspect interesant îl reprezintă liniştirea femeilor agresive mai ales primăvara prin consum de limonadă. Este vorba în special de cele aflate la vârstele critice, ale tranziţiei de la adolescenţă spre vârsta tânără şi a celor care au depăşit cu doi, trei ani criza menopauzei.
