News Flash:

Linistea tainica a noptii, pustie moderna a sufletului

6 Martie 2010
1104 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat
"Iar dand drumul multimilor, S-a suit în munte ca sa Se roage singur" (Matei 14.23); "Atunci Iisus a mers împreuna cu ei la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: sedeti aici pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga" (Matei 26.36)

In puterea tainica a rugaciunii sta ascunsa întreaga taina nepatrunsa a iubirii dintre Dumnezeu si om. In vremurile din urma se aude pretutindeni rostit tot mai des cuvantul "stress", ca un blestem înfricosator aruncat de modernitate si pacatele ei asupra cotidianului social contemporan, care starneste agitatie în oameni, cu sau fara vreun motiv anume. Pricina de netagaduit a acestui urias vacarm care cuprinde lumea de astazi se afla, fara îndoiala, în greseala capitala pe care o face omul modern, bizuindu-se exclusiv pe fortele sale omenesti fara a-si mai pune în vreun fel, în ceva sau vreodata nadejdea în Dumnezeu. Trairea din ce în ce mai grosolana a vietii pamantesti, în duh lumesc si teluric lipsit de Dumnezeu, se resimte cu timpul în aceea ca vatama însasi partea cea mai fina a sufletului, afectandu-i sensibilitatea – aceea care ar trebui sa fie în om locasul "isihiei", al linistii profunde; aceasta liniste este de fapt bunul cel mai de pret dorit, în chip mai mult sau mai putin ravnitor, de oricare crestin.
Si astfel s-a facut ca, înca din primele veacuri ale crestinatatii, pornind tocmai în cautarea "preafericitei linistiri", cete nenumarate de crestini si osti preaînarmate de monahi manati de dorul cel dumnezeiesc au umplut pustiurile Pamantului, au potopit ostroavele, toti acesti anahoreti, pustnici, mistici – oameni ai Lui Dumnezeu chemand omenirea în elanul lor atotcuprinzator la trairea vietii îngeresti fara de moarte înca de aici, de pe pamant, si de acum, din veacul acesta.
Testamentul lor este cuprins într-o expresie paradoxala consacrata în viata duhovniceasca a Bisericii de catre "Filocalie" - "mort lumii, dar viu în Hristos"; de altfel, deja Apostolul însusi spunea: "nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste în mine". Din acest mod de a trai viata pe pamant, în "retragere", "la liniste" sau "la pustie", s-a împletit Bisericii cununa stralucitoare, alcatuita din mii de nestemate, a Sfintilor Ei Parinti duhovnicesti si pururea – rugatori, ce i-au lasat mostenire comoara nepretuita a scrierilor lor. Dar iata ca tot acest "modernism", cu secularizarea lui agresiva, cu industrializarea fortata, cu "stiinta" lui ucigatoare, au facut din viata pasnica, obisnuita, simpla, de demult - un tumult urias aprig, tulburat permanent printr-o miscare launtrica mult mai rapida, care îsi poarta astazi cu nefericita mandrie numele de "secolul vitezei". Focul continuu la locul de munca, zgomotul autovehiculelor, transporturilor feroviare, maritime si aeriene dau marilor orase, centrelor urbane si aglomerarilor de pretutindeni aspect de zi chiar si pe timp de noapte: trista priveliste a comunitatii fara comuniune, marea familie umana faramitandu-se cu fiecare persoana care-si alearga solitar prin viata gandul sarac si micul sau interes propriu în detrimentul si în dispretul solidaritatii cu semenii sai. Cuprinsi de tot acest tumult universal, oamenii au început deja sa dea semne de oboseala cronica, fiind din ce în ce mai stapaniti de tot felul de nelinisti si angoase. Expertii si specialistii din toate domeniile socio-umane s-au întrecut în a identifica radacina raului ca fiind "stress"-ul, vorbind competent si pertinent ba despre "surmenaj intelectual", ba despre "epuizare nervoasa" ba despre "rau spiritual"; de fapt din orice punct de vedere am privi, ajungem în acelasi punct: bietul suflet al sarmanului om, care pe toate le sufera si care din toate partile este lovit si încarcat peste masura. Sunt unii care se refugiaza prin spitale si sanatorii ani întregi, cautand disperati izbavirea de rele si vindecarea de boli, însa fara Bunul Dumnezeu: "o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea lor" (Luca 8.43) Sf. Evanghelie. Ba chiar, mai nou, în astfel de cazuri se recurge la asa-numita "consiliere psihologica profesionista" prin care de fapt oamenii încearca sa se ajute comunicand si sfatuindu-se între ei. ...Insa inima omului nu tace si nici mintita prea mult timp nu poate fi. Caci veac dupa veac, din generatie în generatie, ca niste stoluri de pasari rare, din ce în ce mai multi închinatori ai Numelui Lui Hristos s-au salasluit prin locuri cat mai retrase, fie ducandu-si zilele modest în vreo casuta pe la tara, fie retragandu-se la vreo sfanta manastire, fie însingurandu-se nestiuti de nimeni în vreo poiana de padure, - toti acestia cautand smerit, dar ferm acea împlinire sufleteasca pe care lumea cu toate ale ei nu o poate da, caci tot ceea ce da este doar ne-linistea si frica ce zamislesc dorinta de a fugi în munti, prin pesteri si paduri. Pentru cei mai multi din cei de azi, însa, astfel de solutii raman simple utopii greu de realizat. Si aceasta pentru ca viata crestinismului primar nu mai poate fi atinsa în standardele vietii de azi. Singura sansa reala de izbavire la pustie o poarta în sine taina noptii: este linistea din pustia cea din launtru, este odihna Lui Dumnezeu în sufletul nostru. Retragerea în sine, doar, poate sa redea sufletului omenesc acel echilibru temeinic din care decurge linistirea lui, caci nu îmbracamintea hainelor din afara cumintesc si pacifica omul din launtru; "pacea este darul Duhului Sfant"; "Pacea mea dau voua"; "Pace voua, bucurati-va"; "Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre" (Matei 11.29). Aceasta este calea care duce la adevarata fericire, care prin rugaciune agoniseste pacea; dar fara blandete si fara smerenie niciodata nu vom putea aseza temelii trainice linistirii sufletului. Ajungerea la înaltimea trairii în Hristos prin Duhul Sfant se face urcand chiar de pe aceste prime trepte pamantesti, ale postirii, rugaciunii, milosteniei si binefacerii, cu putinta de urcat printr-un simplu act de vointa. Dumnezeu ne-a pus la îndemana ca prim loc de linistire – Pamantul însusi: armonia cadrului natural, padurea, muntele, apa, pajistea - toate împodobite din belsug asa cum a binevoit Cel Ce le-a zidit. La acestea se adauga, sporindu-le: linistea din familie, educatia morala prin scoala, cultivarea binelui si a integrarii în societate, pentru binele personal; linistea mintii, cultivata prin inteligenta si cunoastere, hranita fiind prin citirea scrierilor patristice si filocalice care îl întaresc pe nevoitorul mantuirii printre valurile vietii, dandu-i puterea de a birui toate ispitele lumii, trupului si ale diavolului.
Asadar, pacea sufletului este starea cea mai înalta a fiintei omenesti, care se dobandeste prin lucrare duhovniceasca întemeiata pe principii morale si spirituale ferme: Infranarea de la excese de orice fel da confort mintii si sufletului, formeaza buna cuviinta, respectul si modestia, dau liniste sufletului. Legatura cu duhovnicul, prezenta la rugaciune, marturisirea si dezlegarea pacatelor în Taina Spovedaniei aduc usurare în suflet. Prin primirea Sfintelor Taine în cadrul solemn al Sfintei Liturghii unirea cu Dumnezeu se desavarseste în întregime: "Veseli-se-va cel drept de Domnul si va nadajdui în El si se vor lauda toti cei drepti la inima" (Psalmul 63.11).
Crestinul adevarat se reculege în toate cele ale lui Dumnezeu, caci pentru el sfanta pustie sufletului i se face taina noptii, prin rugaciunea cu candela aprinsa la icoana, la flacara unei lumanari de ceara curata, în mireasma de tamaie, în adiere de fila veche de Ceaslov, - prin toate acestea renascand pustia Nitriei, a Tebaidei ori a Muntelui Sinai în însasi inima Cetatii – pe care o va strabate apoi ziua asemeni unui pustnic, anahoret ori sihastru de oameni nestiut. Asa doar putem regasi în vremea noastra pustia de demult, în linistea adanca a noptii, doar noi si Dumnezeu cu Sfantul Inger Pazitor: "Tu însa, cand te rogi, intra în camara ta si, închizand usa roaga-te Tatalui tau, care este în ascuns si Tatal tau, care vede în ascuns, îti va rasplati tie". (Matei 6.6)
"Cu noi este Dumnezeu, întelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu." (Isaia 8.9)

Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3687 (s) | 22 queries | Mysql time :0.252904 (s)

loading...