News Flash:

Liviu Margineanu a fost petrecut pe ultimul drum

30 Septembrie 1999
1555 Vizualizari | 0 Comentarii
Ieri a fost inmormintat la Iasi unul dintre cei mai pretuiti activisti ai PNT - CD. Nascut la 29 oct. 1925, la Ismail, in Basarabia, Liviu Margineanu - fiul lui Sava si Stefan - a avut parte de o viata de roman. Anii studentiei i-a petrecut la Iasi, pe fondul schimbarilor de dupa 23 august 1944, iar acestia au coincis cu debutul luptei impotriva sistemului de tip sovietic pe cale a fi instituit in Romania. Dupa prefacerile din 1947, Liviu Margineanu a luat contactul cu parintele Dumitru Matei de la Episcopia Catolica incercind sa puna bazele unei organizatii care sa fie gata de actiune in momentul in care Vestul ar fi declansat ofensiva contra comunismului. Este arestat la 25 septembrie 1948, dar reuseste o evadare spectaculoasa patru zile mai tirziu, chiar din sediul Securitatii din Iasi. Au urmat ani in care a fost nevoit sa se ascunda la Bucuresti, mai tirziu in Bucovina, dar inevitabilul s-a produs la 5 septembrie 1952, cind a fost arestat din nou. La acea data fusese condamnat de doua ori in contumacie: la 2 septembrie 1949, pe zece ani pentru uneltire contra ordinii sociale, iar la 17 noiembrie 1951 la alti 15 ani. Dupa arestare intreaga familie a avut de suferit, inclusiv mama lui acuzata ca si-a adapostit fiul in timp ce era haituit de Securitate. Dupa ani lungi de temnita, Liviu Margineanu a fost nevoit sa suporte rigorile asa zisei libertati din timpul dictaturii comuniste, fiind in continure urmarit, anchetat, hartuit. Nu i s-a permis nici macar sa-si termine studiile, desi cind a fost arestat prima data era student la medicina in ultimul an. Cind, in 1990 s-a revenit la sistemul pluralist, Liviu si-a regasit firesc locul in PNTCD.

Cu ocazia tristului eveniment, vicepresedintele Camerei Deputatilor a tinut un emotionant cuvint de ramas bun pe care il reproducem in rindurile de mai jos.

Prieten drag,
Mi te-a luat Dumnezeu cind aveam mai mare nevoie de tine. Caci nimeni nu stia sa distinga mai bine cinstea de hotie, adevarul de minciuna, devotamentul de fatarnicie, asa cum reuseai si dovedeai intotdeauna tu.
De cind am aflat de boala ta si de sfirsitul apropiat al tau pe pamint, nimic nu mi-am dorit mai mult decit sa fiu linga tine, sa te simt aproape, sa-ti ascult sfatul. Si tu m-ai asteptat; si tu aveai nevoie de mine. Am stiut, am simtit, dar tot atit de bine am stiut ca sentinta ta definitiva a fost ca nimic in fiinta mea sa nu fie mai presus de datoria fata de tara.
Cind ti-am oferit inalte demnitati - de consilier judetean, deputat, senator - ai spus categoric: NU!
M-ai trimis pe mine, ca tu sa tii cumpana aici.
Nu te-au rapus anii grei de temnita, nu te-a rapus un sfert de veac de comunism in afara temnitei, nu te-au rapus sapte ani de neocomunism. Te-a rapus grija pentru tara si viitorul partidului, in anii cind raspunderea a fost a noastra.
Ai suferit pentru fiecare greseala, pentru fiecare slabiciune din partea celor pe care noi i-am pus in slujba tarii. Daca aici, impreuna n-am reusit sa tinem cumpana dreapta, poate de acolo vei reusi mai mult.
Roaga-L pe bunul Dumnezeu - caci tu sigur Il vei intilni - sa-i invredniceasca pe-ai nostri sa scoata tara la liman, sa-i fereasca de ispita, sa-i izbaveasca de cel viclean.
Prieten drag,
Iarta-ma ca astazi n-am venit la capul tau, ca am ramas acolo unde tu m-ai trimis, ca n-am incalcat porunca ta. Dar, nu-i mult si voi fi din nou linga tine.
Dumnezeu sa te ierte!
Odihneste-te in pace!
Asteapta-ma, ca vin!
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1834 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013458 (s)

loading...