News Flash:

Lumea uitata a celor care ne-au adus pe lume

15 August 2000
823 Vizualizari | 0 Comentarii
Centrul de Ingrijire si Asistenta Sociala "Sfintii Imparati Constantin si Elena" (fostul camin de batrani). Ceea ce ma mira de fiecare data cand vin aici este veselia batranilor. Stau in curte, pe banci, la umbra, joaca table, rad si isi amintesc de vremurile bune. Bineinteles, vremurile cand erau tineri. Ca de obicei, batraneii vor sa stie tot: cine sunt, pe cine caut si de ce? Vreau sa vorbesc cu cea mai "tanara" si cu cea mai "in varsta" persoana din camin. "Ce chestii mai vor si ziaristii astia, dom'le! Noroc ca mai sunt si tinerii printre noi... Ca batrani, la greu...", comenteaza un mosulet care joaca table. Nu trec zece minute si apare si persoana considerata "tinerica" din mijlocul batranilor.

Cea mai tanara dintre batrani

"Tanti" Mariana. Nume de familie, Achitei. N-are porecla. Inca. Dar are doar 56 de ani. "E tanara dom'le. Poate merge si la bal daca vrea...". Mariana este foarte serioasa spre deosebire de colegii ei "mai in varsta". Imi povesteste viata ei, o viata amara. "M-am nascut in '45, in timpul refugiului. Parintii mei au murit cand eu aveam doar trei ani. Pe mine si pe ceilalti sapte frati ai mei ne-a crescut o sora. Am facut doar sase clase. Atat a putut sa ma tina sora mea la scoala. Nu am avut nici o meserie. Toata viata mea am lucrat pe la familii, am ingrijit copii. Iar acum nu am nici o pensie. Aici am ajuns in '91. Pentru ca aud foarte prost si am probleme cu coloana de la o cazatura, familia la care stateam nu m-a mai putut tine. Si, cu ajutorul doamnei Valerica Balan de la Spitalul xSpiridona, am ajuns la camin". Tanti Mariana ma roaga de trei ori sa dau numele doamnei doctor la ziar. Pentru ca a ajutat-o foarte mult si vrea sa-i multumeasca. Aceasta este una din miile de povesti - scurta, dar trista. Nu are copiii, nu a fost casatorita. O mai are doar pe sora care a crescut-o. Ceilalti frati i-au murit. Si o dorinta: "Nu am nici un fel de pensie. Sora mea are o pensie de 600.000 de lei si nu-i raman nici bani de paine dupa ce-si plateste intretinerea, curentul si medicamentele. De unde sa-mi dea mie bani? Nu-mi doresc decat o pensie de 10.000 de lei pe luna. Dar nu-mi da nimeni pensie, pentru ca nu am avut carte de munca". Sunt socata. S-ar multumi cu o pensie de 10.000 de lei pe luna? Ce ar putea face cu banii astia? "Mi-ar ajunge sa-mi iau suc sau inghetata. M-as multumi cu atat. Aici ni se da mancare foarte buna, dar as vrea sa ies si eu in oras macar odata pe luna, sa am bani sa-mi cumpar un suc sau fructe. Sa simt ca n-am muncit degeaba o viata intreaga...". Tanti Mariana ar vrea macar sa mai poata munci. Dar nu poate din cauza coloanei. "Mai cos goblenuri. Dar cine sa le cumpere? As croseta, dar de unde bani pentru ata?"... O intreb de viata ei la camin. Nu se plictiseste? Ce a primit ultima oara cadou de ziua ei? "Nu ne plictisim. Povestim si glumim. Cadou de ziua mea? Nici nu mai tin minte de cand nu am primit. Dar cel mai mult as dori sa primesc o pensie de 10.000 de lei...". Se simte cea mai tanara de aici? "La ce bun ca sunt cea mai tanara... Daca nu mai pot munci, varsta nu ma ajuta cu nimic..."

Tandemul decanilor de varsta

Gustul amar lasat de discutia cu "tinerica" centrului de ingrijire dispare cand incep conversatia cu "decanii de varsta": Petru Mihaila (91 de ani) si Costache Calugaru (90 de ani - acusica implineste si el 91 de ani si-l ajunge pe Petru). Cei doi pot forma tandemul "Ochi Ros" - "Calugaru". Petru este poreclit "Ochi Ros", pentru ca sufera de scleroza pleoapelor si are ochii rosii. Dar imi explica cu mandrie: "La 90 de ani pot citi fara ochelari. Fain, nu?..." Petru si Costache sunt foarte buni prieteni. Toata ziua se tachineaza, iar, din cand in cand, isi deapana povestea vietii. Ciudat este ca amandoi traiesc aceeasi drama: din sate diferite, ambii au fost alungati de proprii copii de acasa. Pentru ca odraslelor nu le mai ajungea pamantul si averea. Dupa ce isi spun ofurile, mereu aceleasi, dar parca de fiecare data mai grele, cei doi batranei incep sa se tachineze: "Ma simt mai in putere ca nea' Costache. Eu i-am spus de-atatea ori ca daca il supara inima s-o schimbe", spune Petru. Costache vine si el cu o replica: "Bineinteles ca ma simt mai tanar decat el. Si prezenta o arata". Cum stau cu dragostea? Costache e resemnat. "Eu n-am timp de iubire. N-am venit aici sa iubesc". Petru e sincer: "Pe toate le iubesc ca pe copilele mele. Problema e ca nu toate ma iubesc. Sentimentul nu e reciproc". Dar vinul le place? Costica spune ca a baut prea putin la viata lui. Acum nu-si permite sa bea. Vrea sa se mentina in forma. Petru a fost "pivnicer" in armata. "Nici acum nu ma dau in laturi de la un paharel. Dar cu masura. Potrivit, asa, pentru puterile mele", ne spune Petru. Cea mai mare controversa dintre cei doi batrani este in legatura cu auzul. Se acuza reciproc ca sunt surzi. Costica spune ca Petru e mai surd. Petru il face si mincinos si surd. "Cum s-aud daca mi-a cazut ghiuleaua la ureche?", se scuza Costica. "Vedeti? V-am zis eu ca el e mai surd decat mine. Acum ma credeti?", completeaza Petru. Cert este ca batranii nu se plictisesc. Mereu gasesc un motiv sa se tachineze. Dar amandoi sunt de acord ca, desi decani de varsta in camin, sunt de fapt cei mai in putere barbati de acolo. "Dar nu ne aratam. Noi suntem discreti si modesti. Nu vrem sa ne dam barbati fatali", incheie Petru.

Simona RELEA
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1409 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020336 (s)

loading...