Proiectant: Sotia lui Mausol si sora acestuia, Artemisia.
Durata de viata: 350 i.H. - disparitia sa se banuieste a fi avut loc in perioada 1494- 1522, nestiindu-se cu exactitate. Mausoleul din marmura are o forma dreptunghiulara si este compus dintr-un podium, camera mormantului si a sarcofagului, iar coloanele ionice sprijina un acoperis piramidal. In varful constructiei se afla o cvadriga (un car triumfal tras de patru cai). Inaltimea totala a structurii este de 45 metri ce se compune din inaltimile componentelor: 20 m podiumul, 12 m coloanele, 7 m piramida si 6 m statueta de pe top. Denumirea de mausoleu (care a generat si intelesul de azi al cuvantului) provine de la marele Mausolos, rege al provinciei Caria, din Asia Mica. Pe timpul domniei sale (377- 353 i.H.), regatul sau a prosperat si impreuna cu tatal sau a reusit sa contribuie la inflorirea economica a portului si capitalei Halicarnas. In cinstea tatalui sau si a sa, el a hotarat ridicarea unui monument nepieritor: un monument funerar impunator, din marmura, cu mult diferit de celelalte constructii impunatoare elene. Numarul constructorilor a fost in mod constant patru, caci initiasera o anume intrecere pentru impodobirea fiecareia dintre cele patru fatade ale monumentului. Regele a murit inainte de finalizarea constructiei, insa lucrarile au fost continuate de sotia si sora sa, Artemisa, din dorinta de a continua monumentul grandios, somptuos, care sa aminteasca lumii intregi si posteritatii, bogatia si puterea de care se bucurase in timpul vietii cuplul regal si tatal lor, fost guvernator. Constructia sa a durat patru ani si nici Artemisa nu a trait destul (inca 2 ani dupa moartea sotului si fratelui sau) pentru a admira capodopera finala. Platiti dinainte, arhitectii si muncitorii au continuat grandioasa opera, in special pentru propria lor glorie, care a fost mai tarziu intitulata una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Mausoleul a supravietuit cateva veacuri in ciuda perindarii a numeroase popoare, insa intre anii 1000- 1400 d.H. a fost puternic afectat de o serie de cutremure, ca mai apoi sub ocupatia Cavalerilor de Rhodos (in jurul anului 1494 d.H.) sa fie folosit ca si cariera de piatra. O parte a marmurei a fost transformata in pulbere pentru fabricarea mortarului, sau prin ardere, pentru obtinerea varului.
