News Flash:

Mica "scriitoare" de la Colegiul "Richard Wrumbrand"

7 Mai 2002
1236 Vizualizari | 0 Comentarii
•Sensibila si dura, trista si vesela, Ira are o alta viziune despre tot ceea ce ne inconjoara •O inspira viata din jur, momente mai mult sau mai putin semnificative, prieteni sau simpli necunoscuti •Adora iarna si Ajunul Craciunului •Cei care ii citest povestioarele trebuie sa si "vada" curgerea naratiunii

"Cand iesi, bucuros si cu un zambet de-o mila pe fata inrosita de gradele sub zero si de dragostea pentru draga lui, ii intinse ei - dragei lui -, o cutiuta frumoasa, verde, cu fundita bufanta, rosie". Aceste randuri simple, dar profunde, apartin Irinei Maria Danoiu, eleva in clasa a X - a la Colegiul "Richard Wurmbrand". Ira, asa cum ii spun prietenii, se autocaracterizeaza ca fiind o fire sensibila la tot ce este intens. "Uneori pun totul la inima, ceea ce nu este deloc bine. Plang foarte repede, dar alteori sunt foarte vesela. Cand ma gandesc la mine, imi vine in minte rosu si alb", ne-a marturisit Irina.
A inceput sa scrie in vacanta dintre clasa a IX -a si a X - a, "debutand" cu o simpla povestioara despre viermisori si gandacei. "Atunci am descoperit ca pot sa scriu asa ceva. Scriam, efectiv, ceea ce imi doream, pentru ca imi placea. A inceput scoala si am tradus cateva povestioare in engleza pentru un concurs de creatie. Avand in vedere faptul ca au fost apreciate atat de profesori, cat si de colegii mei, am decis sa scriu mai departe", a mai spus Ira.
Pana in prezent, a scris peste douazeci de povestiri pe care ar dori sa le vada publicate intr-un mic volum. Ceea ce o inspira atunci cand pune randuri pe coala alba nu este altceva decat viata din jur, momente mai mult sau mai putin semnificative, prieteni sau simpli necunoscuti. De multe ori, i se intampla sa inceapa o poveste care, dintr-o data, sufera o schimbare generala de idee. "Nu cu mult timp in urma, doream sa scriu o poveste despre iarna, dar a iesit altceva. Chiar asa mi se intampla: incep o poveste, dar iese altceva. Indiferent de aceste amanunte mai putin semnificative, povestile sunt o parte din mine, o parte din sufletul si din imaginatia mea. Cu toate acestea, ele nu ma reprezinta, deoarece eu sunt mult mai mult decat ceea ce este acolo. Nici macar nu scriu despre mine. Scriu despre ceea ce vad in jurul meu. Uneori nu imi place ce vad, alteori da. Viata este complexa si plina de neprevazut", a incercat sa ne explice mica scriitoare.
Irina citeste foarte multa proza si prefera romantismul. La capitolul preferinte, a adus in discutie doua romane: "Dupa noi, pototpul!" si "Un veac de singuratate". Ira este deosebit de sensibila, deoarece plange aproape tot timpul atunci cand citeste o carte care ii place in mod deosebit. Atunci cand scrie, prin minte i se perinda mereu tot felul de imagini: "Cand scriu, nu fac altceva decat sa descriu fotografiile. Imi imaginez scena atunci cand citesc o carte. Imi place sa merg cu autobuzul, stau, ma zgaiesc pe geam si observ totul. Vreau sa plec undeva departe". Dupa cate se pare, adora iarna, caci atunci totul e alb, e liniste si miroase frumos afara. Ii place Ajunul Craciunului deoarece atunci totul este foarte colorat.

Dumnezeu este lumina alba si calda

"Avea 417 ingerasi de portelan. <<La ce iti folosesc 417 ingerasi de portelan?>>, a intrebat-o odata. <<La nimic. Pentru ca nu cred in ei>>. Nici el nu credea". Cu toate acestea, Ira crede in Dumnezeu, pe care il descrie ca fiind o lumina alba, calda, ce exista undeva, si nu un mosulet cu barba si toiag, asa cum il vad toti: "Nu e o fiinta, e ceva ce nu prea poate fi descris. De fapt, fiecare il descrie dupa cum il percepe".
In ceea ce priveste bisericile si manastirile, ii plac mult linistea si calmul de aici. "Ma impresioneaza. Am o senzatie ceva mai stranie. Imi taie din aripi. Sunt spiritualizata, dar nu tind spre fanatism", ne mai destainuie Irina. Atunci cand simte nevoia, se refugiaza in micul ei univers, acolo unde este si stapan si creator - al imaginilor, ideilor si materializarii gandurilor. Inspirandu-se din viata prietenilor ei, de multe ori isi mai ia permisiunea de a le "modifica" viata: "De obicei, ma inspira ceea ce vad in jurul meu, problemele prietenilor, pe care le transpun pentru ca sunt cam banale. Daca sunt clisee, incerc sa le fac o viata paralela putin mai variata si mai colorata".
Sa viziteze lumea intreaga este unul dintre visurile ei cele mai intense. Mai mult, insa, isi doreste ca povestioarele sa ii fie publicate, pentru ca, astfel, cei din jur sa le poata citi in voie. "Imi doresc ca viziunea lor sa fie cat mai apropiata de a mea. Sa nu le citeasca asa cum nu citesc eu Rebreanu. Sa le citeasca de placere si de voie buna. Sa nu se intristeze, ci sa vada partea lor nostima. Daca nu le place una, sa o citeasca pe urmatoarea".
Dar, atentie, cei ce le vor citi vor trebui sa le si "vada" in timp ce fac acest lucru. "Intr-o zi, insa, picta 417 dracusori de portelan. Tot regatul sau s-a napustit atunci pe el si l-a mancat, si-apoi, fiindca nu mai aveau rege, toate vietatile au murit. Peste ani, a ajuns in casa si politia, plus cativa reporteri, si toate panzele superbe muncite de Regele - Vierme au fost atribuite defunctului om, s-au vandut la licitatie, si erau printre cele mai scumpe, si cea mai scumpa dintre ele fu cea cu cei 417 dracusori de portelan, care fu expusa la Prado"...
Marius HALCIUG
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1303 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018710 (s)

loading...