Fosila
"Prototaxitele" au nascut controverse de mai bine de un secol. Clasificate initial ca fiind conifere, cercetatorii au argumentat mai tarziu ca ar fi, de fapt, licheni, diverse tipuri de alge sau un soi de ciuperca. Orice ar reprezenta, s-au format ca niste trunchiuri de copaci, inalte de peste sase metri, fiind cele mai mari organisme cunoscute de pe uscat ale erei Silu-Devonian, cuprinsa intre acum 370 si acum 420 milioane de ani.
Totusi, o ciuperca inalta de sase metri sau o alga inalta de sase metri par total neverosimile, conform declaratiilor unor autoritati in domeniul geofizicii, precum Kevin Boyce, profesor de Stiinte Geofizice al Universitatii din Chicago. Polimeri asemanatori plantelor au fost descoperiti in fosile, dar dovezile nutritionale sustin heterotrofia, o trasatura necomuna acestui regn. Sunt numai cativa din factorii care impiedica identificarea fosilelor "prototaxite".
Fosilele din genul Prototaxites au o anatomie tubulara consistenta, compusa din tuburi nebransate, dispuse in inele concentrice sau excentrice, oferind fosilei o aparenta similara cu cea a unei sectiuni de trunchi de copac. "Trunchiurile" fosile variaza in dimensiuni si pot masura pana la 8,8 metri in lungime si 1,37 metri in diametru.
Dr. Linda Graham, unul dintre expertii de talie mondiala ai originilor evolutiei plantelor de pamant, de la Universitatea din Wisconsin, si colegii sai cred ca au rezolvat misterul. Ipoteza acestor specialisti este aceea ca fosilele "prototaxite" ar putea fi compuse din portiuni degradate si rulate de vant, gravitatie sau apa, de plante nevascularizate, asociate cu fungii si cianobacteriile. Aceasta se aseamna cu "covoarele" produse de genul modern de plante nevascularizate Marchantia. Autorii acestei teorii si-au testat ipoteza prin tratarea Marchantiei polymorpha intr-o meniera care sa reflecte conditiile influentate de vulcani ale mediului, tipice perioadei Devonian si au comparat ramasitele rezultate cu fosilele de Prototaxites.
Studiile structurale si fiziologice au demosntrat ca fosilele Prototaxites si Marchantia moderna au multe similitudini in structura externa, anatomia interna si nutritie. In ciuda expunerii la conditii care au mijlocit descompunerea, rizoizii de M. Polymorpha au supravietuit degradarii si, prin "rulourile" formate, au creat aparenta unor cercucri cocentrice. De asemenea, tuburile nebransate din interiorul pana acum misterioaselor fosile ar putea fi fungi. Rezultate lui Graham si ale colegilor sai demonstreaza ca plantele nevascularizate erau componente importante ale ecosistemelor devoniane. Rezultatele lor sustine ipotezele anaterioare cum ca asocierile microbiale si mixotrofia sunt trasaturi antice ale plantelor, mai repede decat unele evoluate recent.
