Mona Lisa avea colesterolul ridicat

In celebra pictura "Mona Lisa" exista cateva dovezi clare care atesta faptul ca modelul care a pozat pentru Leonardo Da Vinci prezenta in zona mainilor si a ochiului stang cateva acumulari de acizi grasi sub piele, sugerand faptul ca avea nivelul de colesterolul crescut, potrivit timesonline.co.uk. Vito Franco, profesor de anatomie patologica la Universitatea din Palermo (Italia), sustine ca a descoperit dovezi clare ale unor maladii - de la malformatii ale oaselor la pietre la rinichi - de care sufereau modelele care au pozat pentru unele dintre cele mai cunoscute opere de arta din lume. Profesorul Franco, care si-a prezentat descoperirile in timpul Congresului european despre patologia umana, organizat de curand la Florenta, a declarat pentru The Times ca a inceput sa analizeze capodoperele marilor pictori in urma cu doi ani. "Privesc operele de arta cu alti ochi decat expertii in arta, la fel ca un matematician care asculta muzica intr-un mod diferit de un critic muzical", a declarat Vito Franco.

Acesta a analizat aproximativ 100 opere de arta, de la sculpturi egiptene la picturi contemporane, concentrandu-se insa pe operele marilor maestri din scoala clasica de pictura. El a descoperit ca nu doar personajele aristocrate, ci si Madonele, ingerii si eroii mitici din aceste tablouri prezentau simptomele unor afectiuni. In pictura "Las Meninas" de Diego Velázquez, expusa in muzeul Prado din Madrid, Infanta Margarita, in varsta de cinci ani, care apare insotita de servitorii sai, la curtea regelui Philip al IV-lea, pare sa fi suferit de sindromul Albright, o maladie genetica care se manifesta prin "pubertate precoce, statura scunda, fragilitate osoasa si probleme hormonale", a explicat profesorul italian. Eleganta "aproape feminina" a tanarului nobil ce poarta o palarie din catifea rosie si o medalie din aur in tabloul "Portrait of a Young Man" de Sandro Botticelli, expus la National Gallery din Washington, se datoreaza degetelor sale subtiri, deosebit de lungi - acesta fiind un semn de arahnodactilie sau "boala degetelor de paianjen". Aceasta maladie este asociata cu sindromul Marfan, o boala genetica vizibila si in portretul Madonnei - desenata cu un gat foarte lung - de Parmigianino, expus la galeria Uffizi din Florenta.

Pacientii suferind de sindromul Marfan, o maladie descoperita in premiera de medicul francez Bernard Marfan, in 1896, sunt de obicei inalti si slabi, cu membre disproportionat de lungi. O alta pictura celebra a Fecioarei Maria, intitulata "Madonna del Parto", de Piero della Francesca, o prezinta pe aceasta cu gusa, cauzata de o supradimensionare a glandei tiroide, "tipica pentru persoanele care beau apa din fantana in anumite zone", in Evul Mediu. Aceasta apa era saraca in iod, fapt care provoaca aceste modificari ale tiroidei. Propria boala a lui Michelangelo, pe care profesorul Franco a diagnosticat-o ca fiind pietrele la rinichi (calculii renali), este prezentata in lucrarea "Scuola di Atene" a lui Raphael Sanzio, unde acesta apare cu genunchii foarte umflati. Michelangelo se plangea in ultimele sale scrisori de dureri la rinichi si de probleme biliare.