News Flash:

Muzeu pentru amintirea muzeului

16 August 1999
1304 Vizualizari | 0 Comentarii
Nu-ti ramane decat sa iei orasul la picior, intr-o vara linistitor de fierbinte si pustie, sa-ti aduci aminte de Iasul de odinioara, sa scapi o lacrima si sa mergi mai departe, oricat de departe ar fi. Orice minte blestemata de iscodirile cunoasterii va ramane mereu mirata de ceea ce aude, in "acord" cu cele ce ii ajung de la simturi. Pentru ca vii la Iasi gonit de dorul regasirii, de magnetismul povestilor despre Mecca romanilor, de neantelegerea (de la distanta) a sintagmei "Iasul - cetate culturala". Pentru ca vii aici, convins de adevarul cronicilor si letopisetelor, de certitudinea marilor intamplari de epopee si de bucuria de a-ti potrivi pasul dupa urmele lasate de fericitii pe care-i invidiezi cu respect. Cautari dupa cautari, naruire de sperante, sau complexul inadaptarii... Ce inseamna, de fapt, "cetatea culturii"? Pana la urma, nimic altceva decat umbra patrarhilor spiritului, sau, deja, amintirea unui muzeu. La Iasi, oamenii au ramas sub vremi, iar vremurile isi continua rostul, erodand neancetat pana si eternitatea ideilor. Cel mai paradoxal ti se pare pe Bahlui, poezia din vorbe si infernul de pe maluri. Greu de aflat unde mai odihneste cultura, cand spectacolul din strada suna a bazar medieval. Cu obstinatie, auzi repetandu-se expresia "oras cultural", incat nu-ti ramane decat sa crezi ca lumea se pregateste sa emigreze catre un asemenea spatiu, aflat cine stie unde, pentru care se fac eterne pregatiri de cruciada, dar, ca in prozele lui Borges, nimeni nu reuseste sa plece niciodata. Mentalitatea plina de siretenie a moldoveanului, si a romanului, in general, se arunca in povesti pline de actualitate, in care se vorbeste despre Buricul Pamantului, despre ce a fost urbea, dar mai ales despre ce va fi. Cu obedienta, individul isi cauta credinta si punctul de sprijin. Cu cerbicie, bunul iesean devine arheologul culturii, sapand catre margini, doar-doar va gasi elementul de identificare. "Iasul cultural" devine de la o zi la alta abstractia cea mai perfecta, forma cea mai fara de fond, idealul de care ne indepartam, si nicidecum nu ne apropiem.
Cu tristete moldoveana, sufletele care cred si sufera pentru toate acestea, isi simt oboseala si tentatia abandonului. Pentru ca nu poti vorbi de un spatiu spiritual constituit de la sine, pana cand nu ai realitatile concrete pe care sa te sprijini. Iar din stralucirea de alta data, orasului i-a ramas patina si numele. Iar daca patina poate evolua pana la opacitatea ruinei, numele ajunge, inexorabil, porecla. in acest rastimp, zidurile cetatii se frang sub apasarea rastimpului, a mucigaiurilor si a oamenilor. Sub care, apologetii minciunii, orbiti de sorele maririi, cresc si se inmultesc, mai mult decat si-a dorit Dumnezeu.
Pentru ca lucrurile sa fie actuale pana la capat, fruntasii urbei, animati de cele mai sincere si obscure sentimente comunitare, vorbesc despre vocatia culturala a orasului, cu atata usurinta, incat au ajuns sa declare Iasul - Oras cultural al anului 2000. Dupa 10 ani in care s-au intrecut in a impartii averile, domniile lor si-au adus aminte ca traditia spirituala a urbei i-a ajutat sa urce, sa creasca si sa stapaneasca. Dezastrul pe care l-au creat, cu o arta demna de toata invidia, se prelungeste catre absurd, prin mulgerea celei mai infometate fiinte - cultura. Langa ei, orasul cultural al anului 2000 traieste cu aer, in ideea in care ideile mari trebuie sa pluteasca. Celor care au facut, insa, din cultura un destin, nu le ramane decat sa-si exerseze incomprehensiunea si retinerea de a pasi prin institutiile de cultura, de frica sa nu se darame peretii pe ei. De frica sa nu le cada simbolul spiritual - Palatul Cuturii - chiar in cap. Sau eterna tencuiala de la Filarmonica, ori ingerii morti din bolta salii Teatrului National. Ori fatada Universitatii, exemplu de coscovire si nepasare. De ani de zile, Muzeul Literaturii, singurul din tara, dupa cel de la Bucuresti, nu poate finaliza lucrarea de restaurare a celui mai important obiectiv, Casa Pogor. Muzeul Unirii a devenit un spatiu al refugiatilor strazii, sau, mai bine spus, al unirii lor. Celebrele strazi ale urbei, odata varf de lance al arhitecturii specifice, sunt acum mahalale, pe unde nici cel mai visator poet nu indrazneste sa treaca, de frica unor experiente existentiale depasind poezia. in fine, orasul muzeu este acum un muzeu al muzeului. Si asta nu e tot, decat fata cea mai vazuta a anului 2000. Dar cu toate acestea, si mai multe ca acestea, ne inchipuim in simbol cultural pentru, nici mai mult, nici mai putin, anul 2000, desi nu s-a pastrat macar vigoarea secolului trecut.
Cultura continua sa existe aici, dar nu ca un gest deliberat si asumat al creeatorului, ci ca unul de indarjire si protest. Cultura umbla pe strazi cu haine vechi si rupte, si cu stomacul impietrit in vid. Orasul e plin de constiinte clare, inalte si productive, pe care nimeni nu le-a inclus in vreun program privind anul 2000 sau mai stiu eu cat. Artistii, profesorii sau maestrii ne parasesc in singuratate, fortandu-se sa nu vorbeasca si sa nu urle in fata profanarii perpetuee a idei de cultura. Dar continuand sa creeze. Cultura ca realitate a elitelor. Cultura in criza, care nu rascoleste metafora echilibrului, ci imprecatia absurdului. Cultura, atat de mult dorita, ucisa de democratie si modernitate. Traind prin blandetea vorbelor impietate de limba seaca a tribunilor poporului, si existand cu adevarat in amarul sufletelor unor nenorociti, blestemati de aspiratiile frumosului. Orasul culturii traieste cea mai nefericita criza posibila. Nu cea a saraciei, care nu-l deranjeaza, ci il inspira pe omul de spirit. Ci aceea a lipsei de demnitate, care il omoara.
Astfel, calatorul ostenindu-se pe strazile Iasului, nu se va mai putea cobora sa asculte poezia strazii ori toamna lunga a lui Toparceanu, ci sa caute drumul de iesire din dezamagiri. Spiritul mai bate pe la colt de strada, in betia vreunui bun poet, pe care nu-l va mai cunoaste nimeni, sau in aceeasi cruda boema a unui neanteles, dormitand printre ruinuri. Din ce in ce mai putini...
Mai multi sunt cei care se grabesc sa scoata toti banii, cata vreme "zidirea sfintei Golii" mai sta in picioare...
Liviu Apetroaie
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2140 (s) | 22 queries | Mysql time :0.027633 (s)