News Flash:

Nefericire pe strada Fericirii

1 Iunie 2001
866 Vizualizari | 0 Comentarii
•Strada este o ulita ucisa de molozul si pamantul carat de la fundatia Halei Centrale •Oamenii de aici se tem ca un pietroi de pe "munte" se poate pravali oricand peste casele lor •De catva timp, s-a infiripat si un "oras de carton"

Daca privesti pe harta Iasului, undeva, intre strazile Elena Doamna si Smardan exista si una numita Fericirii. Realitatea, insa, este alta. Am purces si noi in cautarea acestei strazi, am intrebat de localnici. Nimeni nu stia nimic. "As vrea sa stiu si eu unde este asta" sau "Nu cred sa existe asa ceva in Romania" spunea lumea cu ironie. Dupa lungi cautari, gasim in sfarsit o ramasita a ceea ce se numea candva strada Fericirii.

Ca o predestinare, strada aceasta a disparut la inceputul anilor '80, cam de cand dateaza si drama romaneasca. O parte a fost demolata pentru construirea institutelor de pe Splai Bahlui. Mai apoi, "tovarasa" secretar Maria Ghitulica a hotarat ca molozul si pamantul ramas dupa construirea Halei Centrale (micul Mall cum il alinta azi iesenii) sa fie adus pe acest loc si astfel strada a fost infundata. "Trei ani s-a carat aici moloz de la hala. Ne-a infundat aici. Noi am avut mare noroc ca nu ne-a demolat. Dar ne-a lasat cu muntele asta in fata. Sub greutatea pamantului adus a fost distrusa si canalizarea. Oamenii a caror case au fost demolate n-au beneficiat niciodata de despagubiri. Li s-au dat doar apartamente cu chirie la bloc. Asta era ceva pe vremea aceea. Acum ar trebui sa se dea pamantul inapoi. Dar nimeni nu cere pentru ca nu stie ce se va intampla. Primaria vrea sa faca o noua canalizare. Au fost zilele astea niste stabi cu schite in mana si au masurat", ne spune Mihai Buciumas, pensionar, unul din locuitorii ale caror case au mai ramas pe aceasta strada.
"Dupa '90, 'Politehnica' a vrut sa construiasca aici blocuri tip vila, dar nu a mai avut bani. Si pamantul a ramas parloaga, cu toate hartoapele. Ar trebui sa faca ceva. Eu platesc gunoiul mai mult decat impozitul si merg sa-l duc tocmai pana la Bahlui. Aici nu vine nimeni sa-l ridice".

Muntele

Strada mai are doua case care pastreaza vechea tablita. Numarul 1, casa lui Buciumas, si numarul 3, casa unui batran, Ioan Laba, amandoua pe aceeasi parte. Ni se spune ca ar exista si un numar 7 mai peste deal. In fata acestor case este o movila mare de pamant careia oamenii ii spun "muntele". Pe acest "munte" sta un bolovan imens, care se poate pravali oricand peste case. Nimeni nu se gandeste sa-l ia de acolo. Restul strazii este un imens teren viran cu denivelari care arata precum un catun ravasit de vreun potop. Daca nu s-ar vedea Palatul in zare, ai zice ca esti in povestirile lui Creanga cu droburi de sare care stau sa cada sau bolovani pravaliti peste case. Nici nu stii daca sa plangi sau sa razi. Daca deja se vorbeste de forme de relief, am putea sa valorificam turistic zona. Orase precum Brasovul sau Piatra Neamt au drept simboluri muntii. Cine ar fi crezut ca si centrul Iasului se poate "lauda" cu asemenea "monumente" intrate de acum in natura? Si daca mai era nevoie de ceva in completarea acestui decor, acel ceva s-a gasit: la baza muntelui, pe o carare ce tine locul vechii strazi, de cativa ani au aparut cateva bordeie din carton si folie de plastic, in care si-au gasit adapostul cativa nenorociti ai soartei. Despre unii se zice ca sunt tigani care fura gainile si animalele oamenilor, despre altii se spune ca sunt cinstiti dar nu au cu ce se intretine.
Familia R. locuieste de cinci ani intr-un astfel de "palat de carton". Doi parinti cu sase copii la care se adauga un copil al uneia din fete si concubinul acesteia. In total zece suflete, intr-un spatiu minuscul. Bordeiul este imprejmuit de niste sarme care delimiteaza o "curte" de nici zece metri patrati. Din cauza datoriilor la intretinere pe care le aveau la bloc au fost evacuati. Acum sunt "tolerati" de Primarie. In fapt, sansa lor este ca nu se sinchiseste nimeni de locul ala, altminteri se poate spune ca ei ocupa ilegal acest teren. Culmea aberatiei de sistem: desi nu ai nimic al tau, incalci legea prin simpla ta existenta. Si aici vorbim de existenta fizica pentru ca scriptic, de drept, acesti oameni nici nu exista. Venituri nu au. Si nici nu au cum sa obtina pentru ca se invart intr-un cerc vicios: neavand locuinta, copiii acestei familii nu au acte de identitate. Politia a refuzat sa le faca acte fara un domiciliu stabil. Fara acte nu se pot inscrie in evidentele sociale, nu pot primi ajutor social. Copiii nu pot merge nici la scoala si, prin urmare, nu obtin alocatie. Despre servicii medicale nici nu poate fi vorba. Fereasca Dumnezeu de boli.

Fotografiatul interzis

Desi nu au cu ce se mandri, ba din contra, le-ar putea fi jena, Ana R., mama, ne invita inauntru daca dorim sa "filmam". Pe ei nu putem sa-i fotografiem. "De ce? Ca sa li se faca mila de noi?", ne spune Mihaela, fata cea mai mare.
Locuinta familiei R. este compusa din mai multe camere. Usile si peretii sunt din cutii le carton si folie de plastic. Pentru a se incalzi folosesc o soba din chirpici amplasata inteligent ca sa "deserveasca" doua incaperi. Ironia sortii: pe cartoanele din casa se pot citi numai marci de produse fine, etichete de la ciocolata, banane, cascaval, lichioruri scumpe, iar pe o masa sunt cateva gulii pe care mama le curata copiilor si o cutie cu pateu. "Camera mare" in care am avut acces are trei paturi, de fapt unul e o lavita. Aici impart viata tatal, mama si cativa copii dar si un cotoi, un hamster si un porc de guineea. In aparenta ar putea sa para un lux sa cresti asemenea animale, dar pentru bucuria copiilor nu e chiar asa de mult. Si cat poate sa manance un hamster sau un porc de guineea. Ciudat este ca pisica nu se dusmaneste cu cele doua rozatoare, ba mai degraba are o atitudine ocrotitoare. Chestie de solidaritate sociala. De igiena nu mai poate fi vorba in conditiile de acolo, asa ca un fir de par in plus sau in minus nu mai conteaza. De fapt, bucuria care o aduc aceste necuvantatoare compenseaza efortul suportabilitatii lor, iar obisnuinta i-a calit pe acesti oameni. Ba chiar, dupa ei, incap si altele, precum in povestea cu Itic si Rabinul.
Capul familie, Florentin R., a lucrat 28 de ani la ILF. Nu a beneficiat niciodata de somaj, dupa spusele lui. Acum lucreaza cu ziua, mai sapa o gradina, mai culege o vie, mai repara un gard, obtin cate o masa de la cantina de ajutor social si astfel viata merge inainte. Au incetat sa mai spere. "Am facut hartii si la Locuinte si la Primarie, am facut greva foamei, am ajuns si la Bucuresti, si la Constantinescu si la Iliescu".
Ni se arata o multime de bilete cu numere de inregistrare de pe la registraturile de la mai toate institutiile administrative. Sunt cu zecile, mai sunt si cateva scrisori de raspuns, nu chiar atat de multe, dar unele sunt de la Presedintie.
Mihaela R. are si ea un copil si ar fi vrut sa se casatoreasca cu tatal acestuia dar nu are cum, din moment ce nu poseda acte. Asa ca traieste in concubinaj de unde i se trage si reputatia proasta printre cunoscuti. A trebuit sa renunte la scoala cand era intr-a IX-a, desi era isteata clasei. "Mi-ar fi placut sa termin liceul, sa am o meserie pe hartie, caci in realitate ma pricep la multe lucruri, dar patronii nu te angajeaza pe priceput. Daca te duci la un patron sa te angajezi si arati cat de cat bine, in loc sa-ti ofere un loc de munca el iti ofera o suma de bani ca sa-i devii amanta, chiar daca are nevasta, copii si o groaza de ani in spate. Ei cred ca pot cumpara orice cu bani. Poate o fi asa, dar cu bani nu poti cumpara iertarea lui Dumnezeu. In '97 am nascut un baiat. As fi putut sa renunt la el, avand in vedere ca nu aveam unde locui, dar nu am facut-o si nu regret pentru ca am un copil minunat. Chiar daca banii castigati de tatal copilului sunt putini, noi facem eforturi sa-i oferim ce-i mai bun, sa nu duca lipsa de nimic. Chiar si acum, cand am un copil si sunt ca si casatorita, mai exista unii care cred ca daca sunt saraca si n-am unde locui am sa le accept propunerile. Dar tare mi-as dori sa vad un om bogat in situatia noastra, sa piarda tot si sa ramana ca noi; cred ca nu ar rezista nici macar o zi aici. S-ar sugruma ori s-ar impusca. Daca nu ai mult, nu ai nici griji asa de mari".
Viata familiei R. are insa un curs tihnit. Oamenii au un mic televizor, pe care il alimenteaza la o baterie de masina, au si radio "ca sa fie informati". Cine stie, poate in tihna lor, acesti oameni se considera fericiti, caci in afara saraciei cu care pare ca s-au obisnuit si nu-i mai afecteaza, au si ei bucurii, tristeti, plang, rad, iubesc, asemenea tuturor celorlalti semeni.

Intoarcere la civilizatie

Chiar daca resemnarea i-a impins la aceasta acceptare a mizeriei, chiar daca ar putea face mai mult ei insisi pentru a depasi conditia de victime ale capitalismului, asa cum se considera, chiar daca asteapta prea mult de la o societate care nu te mai cocoloseste, dar iti da posibilitatea sa-ti creezi propriul destin, totusi unele intrebari raman fara raspuns.
Unele lucruri sunt randuite parca anume sa ne atraga atentia si sa ne trezeasca din dulcea adormire.
De ce am gasit atat de greu o strada a fericirii, de ce tocmai aceasta a fost distrusa, de ce totusi s-a incapatanat sa supravietuiasca, ce a avut "tovarasa" secretar Maria Ghitulica de a ales tocmai acest loc pentru a depozita gunoaie, de ce a trebuit ca tocmai aici sa-si gaseasca adapostul nefericitii soartei, sau or fi ei chiar nefericiti? Cert este ca, iesind din acel ghetou, ai senzatia ca intri in alt oras, ca te intorci la civilizatie si asta se intampla doar la un kilometru si ceva de Primarie, adica de centrul capitalei Moldovei.
Poate vom gasi o explicatie a acestor semne, poate vom recladi aceasta strada si o vom pune colorata pe harta Iasului, poate vom avea si indicatoare pe strazi spre aceasta destinatie.
Desi ne e teama, vom cauta si o strada a "Sperantei".

Doru BOTEZAT
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1424 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018014 (s)

loading...