News Flash:

Nicolae Suciu sau Poetica spatiului

15 Decembrie 2008
1735 Vizualizari | 0 Comentarii
Nicolae Suciu poarta cu sine "blazonul visatorului". Astazi, la Galeriile DANA I, pictorul stabilit la Baia Mare, dar scolit la clasa maestrului Dan Hatmanu aseaza pe simeze o expozitie de vis! Un vis devenit realitate, o stare de jubilatie in care publicul poate recunoaste o personalitate artistica complexa, cu o pictura stenica, solara, vitalista, pornita dintr-o placere euforica de a ataca panza.

Nicolae Suciu a ales, pentru a ni le arata toate fetele creativitatii sale, toate drumurile de investigare picturala pe care le-a parcurs de-a lungul anilor, cu fervoare si tenacitate - drumuri diferite pe care a obtinut (surprinzator, pe toate) rezultate de varf.
Cati dintre artistii nostri mai stiu sa deseneze, sa valoreze un portret, pentru ca apoi sa treaca cu dezinvoltura la peisaj, compozitie, sa construiasca spatii esalante si ierarhizate, sa modeleze in pasta si, deopotriva, sa sugereze prin transparenta, sa taie panza cu asprimea dreptelor si a unghiurilor strict ritmate intr-o cadenta ampla? Toate aceste performante apartin acestui artist, la maturitate acum, stabilit in Baia Mare, in "casa nostalgiilor", unde viseaza la izvorul care-i alimenteaza bucuria sau la gonacii scepticismelor contemporane! De ce nostalgia? Cuvantul este format din alipirea termenilor grecesti nostos (intoarcere) si algos (durere) insemnand durerea provocata de dorul intoarcerii. Pentru Nicolae Suciu spiritul peisajului moldav, dar mai ales iesean, este Toposul luminos al animei, al prezentei duhului, al certitudinii fericite. Natura, taina ei, este centrul retrospectiei. Nicolae Suciu lasa loc naturii, sufletului peisajului, isi traieste copilaria in frenezia spatiilor deschise spre infinit, pe care le cucereste, prin reintalnirea solara cu reflexul chipului sau din fereastra...
Fereastra, motivul pe care artistul il propune, este un spatiu al trecerii, un spatiu sacru unde speranta, dorinta, iubirea, compasiunea, devin exercitii spirituale, palpitand de mister. Gradinile sunt o prelungire a acestor ferestre fericite. Pentru Nicolae Suciu, ferestrele sunt oare o metafora a reinsufletirii prin jertfa a gandirii edenice din sufletul omenesc? Colaborand cu dezordinea naturii (aparenta) artistul modifica instrumentele picturii in instrument poetic. Marele Leonardo formulase cu simplicitate aceasta perspectiva artistica pentru artele plastice cand spusese ca, "pictura este o poezie care se vede". Pictura lui Nicolae Suciu este o alta varsta a lumii, vazuta ca o amprenta digitala a destinului.
In conceptia Zen, gradina - fereastra este o imagine a paradisului: ea vine sa completeze, in mod firesc spatiul casei, este o prelungire a casei: armonia dintre om si natura trebuie sa se regaseasca in cea din casa si gradina, care trebuie sa creasca una din cealalta. Artistul ne sopteste ca paradisul se afla aici, pe insula planetei care traim; problema e ca am uitat sa ne udam floarea firava din inima ei. Totul trimite la romantica marturisire enesciana: "Port in mine un vis permanent"...
Selectia facuta de Nicolae Suciu confirma prin calitate si amploare, vine dintr-o exemplara disciplina a atelierului.
Artistul este inzestrat cu capacitatea de a vedea (acolo unde altii nu vad) dincolo de motiv, aventura lumii refractata intre planurile translucide a unor imaginare volume cristaline in cautarea unui spatiu de maxima libertate a culorii (vezi Arhipelagul).
Este un drum intre vederea mediata de contactul direct cu "realitatea" si imaginile "visului informal".
Nicolae Suciu este un virtuos profesional care opereaza lucid intre poezia pretextului pictural si traseele cromatice intreprinse cu o constanta febrilitate. Totul parca ar fi dintr-o suflare! O astfel de pictura nu poate fi trecuta, stearsa cu ochii. Pictura sa obliga la o atenta, incordata privire. Nicolae Suciu poate depune marturie ca miracolul exista - ca de fapt numai miracolul exista - este un semn ca limitele lumii vizibile au fost atinse, trecandu-se dincolo, fara a putea spune cand s-a produs, efectiv, trecerea in spatiul lumii interioare. Artistul este dominat de forta culorii prin lumina - expresia cerului - care absoarbe formele naturii. Artistul traieste prin cele doua panze - "Rastignire" experienta unificatoare a lumii, asceza si extaz, reunite intr-o apoteoza finala pe care a cunoscut-o Mallarmé in poezie si Mondrian in pictura, dar dispunand de cu totul alte mijloace: de pilda prioritatea absoluta a sentimentului fata de nelinistea rece a luciditatii. Rastignitul este de fapt o veritabila inaltare la cer a naturii absolute, momentul sacru a dezintegrarii vegetale, cand formele renunta in cruce la restul propriei materii pentru a deveni aureole, scufundandu-se in apele vazduhului. E clipa iesirii din timp a miraculosului, cand artistul are revelatia unitatii cosmice a lunii, el insusi atras de lumina ca un flutur - sau, de ce nu, se integreaza ca un eremit in palpitatia secreta a naturii pentru a asista dinauntru la eliberarea finala. Paleta in forma de cupa a pictorului poarta inscrisul poeziei, proclamand stralucirea aproape insuportabila a naturii. Lucrarea expozitionala este implinita de un album de exceptie coordonat de Octav Jiga. Felicitari artistului si patronatului, in persoana celui ce face mecenat iesean, domnului Mihai Pascal.


Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2057 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013641 (s)

loading...