News Flash:

"Nu credeam sa-nvat..."

20 Ianuarie 2009
1263 Vizualizari | 0 Comentarii
Emilian Marcu
Cel care spunea cu blajinatate si simplitate de bun crestin "nu am, moarte, cu tine nimic" intr-o noapte a trecut in noaptea timpului viitor. Poetul Grigore Vieru ii rosteste de acum prietenului sau de o viata, Mihai Eminescu, intru vesnicie taina care il apara. Daca in copilarie si in adolescenta, cand unii visau sa plece in Cosmos, el visa sa treaca Prutul, iata ca acum, la nici 74 de ani, trece Styxul in luntrea lui Caron, luntrea unui alt mare prieten al sau: Lucian Blaga.

Acum toate cuvintele pe care i le-am spus, dar mai ales cele pe care nu i le-am spus mi se fac nod in gat. Ma numar printre cei fericiti care au avut sansa de a respira in preajma lui, la mine acasa, la el acasa, in cateva, lungi si placute, turnee prin tara (Romania si Moldova) si in alte nenumarate intalniri. "Nu credeam sa-nvat..." ca Grigore Vieru nu mai este, fizic, printre noi. Cu ani in urma i-am dedicat un poem, dar pe care l-am tot ocolit si nu l-am publicat decat foarte tarziu. Nu stiu de ce. Sau poate ca stiu. In vara lui 2008 l-am trimis la "Literatura si arta", revista de la Chisinau, poetului Nicolae Dabija. Poemul era deja tehnoredactat in paginile revistei si urma sa apara miercurea urmatoare. Luni dimineata, Grigore Vieru a venit la Iasi. Ne-am vazut si mi-a multumit pentru poemul ce urma sa apara. Nicolae Dabija, cel care il iubea infinit, i-a aratat spaltul, parca dorind ca poetul sa se bucure mai repede. Grigore Vieru era atat de emotionat ca si cum ar fi fost primul gest de afectiune pe care il primea. Ne-am imbratisat asa cum o faceam de fiecare data cand ne intalneam. Dar nici pentru el timpul nu a mai avut rabdare. O veste la fel de trista ca si aceasta a trecerii sale in nefiinta a fost aceea prin care Nicolae Manolescu, vorbind in aceste clipe grele despre poetul Grigore Vieru, a spus: "Grigore Vieru este un poet notabil". De astfel, de critici si comentatori a fost cel mai lovit POETUL. La mormantul maicutei sale, pe care a divinizat-o, Grigore si-a "scrijelat" si pentru sine un epitaf: "Sunt un fir de iarba, mai simplu nu pot fi". Firul de iarba Grigore Vieru este semnul de eternitate al creatiei sale in Marea Carte a Neamului Romanesc si legatura sa cu poporul roman pe care l-a iubit ca nimeni altul dintre noi. Premonitoriu, parca, el publica un poem Legamant, dedicat lui Mihai Eminescu, poem din care voi cita prima strofa :
Stiu: candva la miez de noapte
Ori la rasarit de soare
Stange-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii sale.
Din nefericire, chiar asa a fost sa fie. Candva la miez de noapte, dupa ce fusese sa-i cinsteasca memoria lui Mihai Eminescu, ochii lui s-au stins. Dar lumina lor a rasarit in cartile sale de "mare si adevarat poet", cum spunea un alt mare poet si prieten al sau: Nichita Stanescu. Scriu aceste randuri cu un mare nod in gat pentru ca nu pot accepta aceasta despartire. Drum bun, prieten drag, prieten in care am descoperit cum poate fi iubit, cu adevarat, poporul roman, limba romana si adevaratele ei hotare.

mihai eminescu cosmos styxul lucian blaga romania moldova legamant
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3862 (s) | 22 queries | Mysql time :0.262761 (s)

loading...