News Flash:

O motiune pe masura celor care au sustinut-o

27 Mai 1999
813 Vizualizari | 0 Comentarii
La parasirea PNL, l-am intrebat retoric (intr-un articol publicat intr-un cotidian central) pe distinsul senator Viorel Catrama incotro se va indrepta; era de neacceptat ideea ca acesta se va indrepta spre o formatiune de alta orientare politica decit cea care l-a propulsat in viata politica si (probabil) in lumea marilor intreprinzatori romani. Desigur, intreprinzatorii care au reusit pe deplin, dupa Revolutia din 1989, nu datorita hazardului ci datorita calitatilor manageriale.
Am lansat atunci doua ipoteze. Prima ar fi fost posibilitatea ca liberalul Catarama sa creeze un nou partid, care dupa viitoarele alegeri sa se alature puterii actuale - toate acestea pentru continuarea mandatului coalitiei; daca ar fi fost realizata, aceasta manevra politica ar fi fost demna de invidiat. A doua ipoteza, mai greu de acceptat, a fost traducerea in viata a unei alte manevre politice, pregatita de Virgil Magureanu - cel care a reusit sa-l atraga pe senatorul Catarama in tabara PNR (mijloacele cu care a fost realizata aceasta pot fi de la santaj pina la oferirea unei puteri nelimitate de decizie).
Cu ocazia recentei motiuni de cenzura, din 20 mai, domnul Catarama a fost nevoit, tinind cont de noua sa functie politica, sa-si exprime public pozitia fata de motiunea initiata de PDSR si "satelitii" acestui partid. Urmarind de mai multi ani activitatea distinsului om politic, am constatat cu amaraciune ca privesc la un simplu om politic, daca nu chiar la unul penibil - de aceeasi calitate ca si motiunea acceptata si votata de acesta. Justificarile pozitiei mele se gasesc in discursul domnului senator. Astfel, cu abilitatea caracteristica, vorbitorul a incercat sa-si atraga un numar cit mai mare de parlamentari, invocind indepartarea electoratului de institutia parlamentului si scaderea increderii omului simplu in aceasta institutie datorita Ordonantelor de Guvern, care i-au lasat practic "fara obiectul muncii" pe distinsii parlamentari.
Or, daca nu este cinic, acest punct de vedere nu poate fi decit ridicol; zeci de proiecte de legi importante, asteptate cu nerabdare, se "odihnesc" la Secretariatul Parlamentului sau la comisiile de specialitate, asta daca nu lincezesc in dezbateri bicamerale. Cu titlu de exemplu pot fi mentionate Legea de modificare a Codului penal si a celui de procedura, cea a functionarului public, a administratiei sau cea privind accesul la dosarele securitatii - toate aflate in lucru si nefinalizate din lipsa de timp.
Motivatia liderului PNR pune problema activitatii Parlamentului intr-o situatie paradoxala: cu atributii preluate de Guvern, Parlamentul nu are timp pentru legile in cauza, iar pe de alta parte senatorul se teme ca va fi lipsit de activitate. Asta in timp ce ar fi trebuit, atit el cit si toti opozantii, sa multumeasca Guvernului ca le-au usurat munca, dindu-le posibilitatea sa legifereze actele normative care zac in stoc.
Al doilea motiv expus de vorbitor s-a referit la legalitatea ordonantei care a format obiectul motiunii; mai precis, cit e de constitutional ca o lege sa abroge mai multe legi. Raspunsul putea fi aflat de la orice student de la o facultate juridica si nu trebuia sa fie cautat in Parlament. De altfel, juristii de cariera ai opozitiei au evitat sa trateze aceasta obiectie, dar, cum domnul Catarama nu este jurist, i se pot acorda circumstante atenuante.
Din expunerea domnului Catarama merita retinut un singur aspect: scaderea popularitatii parlamentarilor s-ar datora doar invinuirilor si reprosurilor care le stirbesc demnitatea. Insa culpa nu poate apartine maselor largi, care au votat parlamentarii sub imperiul jocului democratic al reprezentarii. Astfel, abaterea de la definitii si asumarea doar a rolului de circumstanta (participanti la actul puterii legislative, ridicati la o conditie superioara simplilor alegatori si nu aceea destinata, de reprezentanti ai alegatorilor, subordonati acestora) pe care au realizat-o alesii demonstreaza ca parerea proasta despre Parlament este un adevar acoperit de realitate. Parlamentarii arata ca, de fapt, doresc sa acumuleze capital politic, prin care isi pot mentine fotoliile inca ani buni; o atitudine care denota ca ei nu sint constienti ca romanii sint nu numai poeti ci si politicieni, si nu mai pot fi dusi in eroare atit de usor.
Cum "obiectul muncii" se intinde pe un front destul de larg, ziua motiunii a fost practic o zi perduta si pentru parlamentari, si pentru guvernanti. Inaintata pur propagandistic, motiunea care a cazut arata ca nimeni nu doreste alegeri anticipate, dar ca a inceput, de fapt, campania electorala pentru cele la termen.
Si asta in momentul in care parlamentarii ar fi trebuit sa se gindeasca in primul rind la iesirea din situatia critica in care se afla tara, si sa lase Guvernul sa-si joace ultima carte (probabil salvatoare pentru Romania).
Avocat, Ilie COTOMAN
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1623 (s) | 22 queries | Mysql time :0.021348 (s)