News Flash:

Oameni care nu isi mai gasesc rostul

13 Iulie 2004
1002 Vizualizari | 0 Comentarii
•Municipiul Iasi mai pastreaza cateva din semnele celor care se mandreau odata cu numele de mester •Mestesugarii care inca mai lucreaza isi duc traiul rupti ca din alt timp in asteptarea inevitabilului

Cojocarul

Traian Puiu are 61 de ani, locuieste in Iasi pe strada Pavlov, la numarul 8, si este cojocar de meserie. Ca sa invete acest mestesug a urmat cursurile Scolii de Arte si Meserii timp de trei ani, dupa care a mai facut si trei ani de ucenicie pe langa mesteri care cunosteau toate secretele cojocariei. Spre deosebire de cojocarii de acum, meseriasii lucrau pe specializari separate in acelasi proces tehnologic. Pentru confectionarea unui cojoc era nevoie de munca blanarului, a celui care argasea pieile, a croitorului de piele si a croitorului de stofa. "Este o mare diferenta intre croitori. Croitorul in stofa, daca invata cum se face, poate sa lucreze o haina din piele, dar un croitor in piele foarte greu va reusi sa coasa o haina din stofa. Fiecare isi facea partea lui din treaba, si avea grija sa o faca cat mai bine, ca sa il ajute si pe cel care ducea munca mai departe sa ii fie mai usor. Atunci fiecare era specialist in ceva. In ziua de azi unul singur zice ca se pricepe la toate dar, de fapt, nu stie sa faca nimic foarte bine. Diferenta intre atunci si acum este ca atunci erau mesteri, iar acum sunt doar muncitori", a explicat Traian Puiu. Ca adolescent, croitorul a lucrat la unitatea numita "Tehnica Cooperatiei", care se ocupa in mod special de comenzi. Dupa 1964, aceasta intreprindere a fost divizata si a fost formata cooperativa "Solidaritatea", care a intrat in Uniunea Judeteana a Cooperativei Mestesugarilor (UJCM).

Cel mai cautat cojocar

Mesterul isi aminteste de Ion Filotti, cel mai cautat cojocar al Iasului, care a deschis prima unitate de cojocarie a Cooperativei conduse de el. Dintre cei mai cunoscuti meseriasi in cojocarie mai sunt mentionati Petru Donisa, care avea un atelier pe langa gara, Ionica Paduraru, care lucra langa Hala Centrala, si un anume Guler, care lucra in cartierul Nicolina. In anul 1990, Traian Puiu a facut demersurile necesare si a transformat o parte a casei in atelier de cojocarie. De la argasirea pieilor mici pana la confectionarea de caciuli si cojoace, mesterul se ocupa de toate. "Aveam de lucru cat nu puteam duce. Veneau atatia clienti, incat eram obligat sa aman sau sa refuz o parte dintre ei", declara mesterul amintindu-si de vremurile bune. In aceasta perioada se gaseau materiale bune si ieftine. Acum colorantii, vopselurile, lacurile si celelalte substante necesare prelucrarii pieilor nu se gasesc, iar daca mai sunt pe undeva au o calitate proasta si sunt si foarte scumpe. Din 1997, clientii s-au imputinat din ce in ce mai mult, iar cine ii mai trece pragul mesterului acum aduce doar un cojoc sau o caciula la reparat. In viziunea mesterului, vina acestui fenomen o poarta multimea de magazine care vand haine la mana a doua, aduse din import. Ar mai fi si varianta ca oamenii sunt prea saraci ca sa isi permita un cojoc de comanda, dar mesterul lucreaza la preturi moderate si nu accepta acesta posibilitate. Puiu a auzit la radio ca lucrurile care ies din mana lui ar fi la mare pret in strainatate si ar vrea sa se mai uneasca cu cineva ca sa lucreze iarasi "pentru export", dar nu mai are cu cine. In final, Traian Puiu se da batut si recunoaste ca nu mai poate sa isi sustina familia cu banii castigati din cojocarie. Este si suparat ca ar mai fi avut de reparat niste cojoace, dar nu poate sa lucreze deoarece si-a rupt piciorul intr-o institutie a statului care avea praguri prea inalte si parchet prea alunecos. Se dusese acolo pentru a plati una din multimea de taxe care impovareaza micii intreprinzatori.

Centrul vechi al Iasilor mai aduce aminte trecatorilor de perioada de glorie a acestui oras, cand trasurile si calestile circulau pe unde acum numai tramvaiele au prioritate, printre putinele firme decolorate care aduc in memorie mestesuguri demult uitate sau pe cale de disparitie. Putini mai stiu ca intr-o ceaprazerie bunicii isi comandau sepci, dupa moda vremii, sau ca la cizmarie puteau sa ceara mesterului sa faca o pereche noua de pantofi. Ce a mai ramas acum din breasla cizmarilor inca mai repara incaltaminte, inghesuiti in ateliere improvizate, insa unele meserii au disparut din peisaj cu totul, odata cu modernizarea orasului. Cosarii, de exemplu, mai sunt amintiti doar in lunile de primavara ca simbol al norocului. Meseria, cu oamenii si uneltele sale, a disparut, desi in mediul rural mai sunt suficiente case ale caror hornuri puteau sa tina cosarii ocupati macar in anotimpul rece. Sacagiii sau cei care aprovizionau locuitorii cu apa au fost scosi la pensie de sistemul de apa curenta, dar acesta este pretul progresului. Dintre meseriile legate de aprovizionarea cu apa au mai ramas, in mediul rural, cativa din tagma plina de taine a fantanarilor, care cautau firul de apa cu nuiaua de alun. Papusarii erau cei care fabricau papusi din gips colorate, pe care le vindeau la targurile si balciurile de demult. Meserii depasite de timpuri erau si cele care puneau o paine pe masa franghierilor sau a curelarilor. Franghierii confectionau franghii cu diametre ce variau de la grosimea unui stilou pana la cea a unei sticle de sampanie. Curelarii confectionau orice din fasii de piele, de la banalele curele pana la harnasamente complete pentru carausie sau echitatie. Odata ce caii au fost inlocuiti de masini, in transport si muncile campului, meseriile din aceasta sfera au pierdut tot mai mult teren, pana cand au disparut de tot. In categoria mestesugarilor ale caror meserii au disparut pentru totdeauna mai figureaza dogari, pavagii, rotari, bragagii si multi altii de care nimeni nu isi mai aminteste.
Dan MARTUNEAC
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1981 (s) | 24 queries | Mysql time :0.017736 (s)

loading...