News Flash:

"Omul de cultura nu trebuie sa fie indiferent fata de societate"

14 Aprilie 2002
591 Vizualizari | 0 Comentarii
Elena Leonte s-a nascut la Rm. Sarat, jud Buzau, pe 25 mai 1949. A urmat scoala elementara si liceul teoretic "Stefan cel Mare", sectia umanistica, la Rm. Sarat. Intre 1968 si 1972 a fost studenta a Facultatii de Filologie, Sectia Romana-Franceza, de la Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi. In perioada 1976-1996 participat la diverse cursuri si programe de specializare, intre care le amintim pe cele de ziaristica si de management editorial. Intre 1971 si 1973 a fost reporter colaborator al Studioului de Radio Iasi, Sectia culturala, iar din 1973 pana in 1991 a girat aparitia editoriala, in calitate de redactor la Editura "Junimea", a peste 150 de titluri. In ce priveste datele recente, intre 1995 si 2001 a predat cursul de Corespondenta comerciala si Relatii cu publicul la Universitatea "Dimitrie Cantemir."
Dupa o activitate de opt ani ca bibliograf in cadrul Bibliotecii Judetene "Gh. Asachi", in decembrie 2001 ocupa, prin concurs, postul de director al institutiei. "Imi doresc o biblioteca asa cum am visat-o de multi ani, cu spatii largi, menita sa aduca bucuria celor care ii calca pragul", marturiseste intervievata de astazi.

•Interviu cu Elena Leonte, directorul Bibliotecii Judetene "Gh. Asachi" Iasi

Rep.: Ce inseamna din punctul dvs. de vedere, ca director al unei biblioteci, cartea?
Elena Leonte:. Cartea e o valoare care, daca sta ascunsa, este ca o comoara ingropata, nu serveste nimanui, daca este utilizata in cat mai multe feluri si de catre mai multe ppersoane, isi justifica valoarea.
Rep.: Sa inteleg ca aici se dezgroapa comori zilnic?
E.L.: Da, se poate spune si asa, desi e usor prea poetic, dar putem afirma ca aici fiecare poate regasi comori inestimabile.
Rep.: In cadrul institutiei pe care o conduceti functioneaza si o galerie de arta. In ce mod se imbina cartea cu arta plasica?
E.L.: Se imbina intr-un mod nemaipomenit. Este o armonie totala. Spatiul bibliotecii a fost generos din punctul acesta de vedere. Vreau sa va spun ca nu-mi arog nici un drept. Biblioteca are, din vechime, niste plusuri evidente chiar si fata de bibliotecile judetene din tara. Aceasta galerie a inceput sa devina traditionala, revigorata in ultimii ani, si acum se pare ca a ajuns la un apogeu, pentru ca este foarte solicitata. In acest fel, se realizeaza o comunicare intre artist si publicul care intra cu un alt interes in biblioteca. Avem un public mai numeros decat o galerie de arta iar profitul utilizatorului nostru este dublu. El invata si priveste arta odata ce intra intr-o biblioteca pentru scopuri personale dar, pana la urma, acestea sunt tot de instruire. Deci e cu atat mai bogata comunicarea aceasta. Este absolut ideal locul, iar profesorii de desen fac un lucru pe care l-am mai spus, dar nu incetez sa-l spun pentru ca vreau sa atrag atentia tuturor. Acestia vin sa le explice copiilor tehnicile aplicate de artistii plastici. Adica este un act didactic ce se desfasoara intr-un alt spatiu decat scoala si reprezinta un profit imens. Profesorul de desen aduce copiii aici, in spatiul bibliotecii, pentru o expozitie pe care isi face ora de arte vizuale, iar biblioteca, astfel, castiga viitorii cititori.
Rep.: Din perspectiva publicistului, va rog sa-mi spuneti in ce masura vedeti acum apropierea oamenilor fata de carte?
E.L.: Am redactat 16 ani cartile altora, ca editor. Aceasta a fost o experienta, n-as spune uriasa, dar, oricum, suficienta ca sa-mi dau seama de impactul cartii asupra publicului. Din aceasta perspectiva gandesc acum, completata cu profesia de bibliograf pe care am avut-o alti opt ani aici, in interiorul institutiei. Din punctul acesta de vedere, am avantajul de a regandi serviciile bibliotecii catre public, de a utiliza aceste simturi spatiale pe care le capeti in cele doua profesii tangibile, fiecare avand incarcatura ei, un cumul profesional si cultural, plus responsabilitatea aceea care este individuala, iar cand o ai, esti dispus sa-i dedici foarte multe. Vorbesc despre responsabilitatea pentru ceea ce se intampla in jur. Primul lucru pe care l-am facut atunci cand m-am inscris pentru postul de director a fost acela sa ma gandesc daca o sa fiu in stare sa acopar, prin serviciile bibliotecii, nevoile publicului iesean.
Rep.: Aveti ceva sa va reprosati privitor la perioada scursa din decembrie, cand ati devenit director, pana acum?
E.L.: Da. Si am si o nerabdare pe care incerc tot timpul sa mi-o infranez, aceea de a vedea mai repede ajunsa la un capat ideea de a realiza o sectie a bibliotecii destinata, exclusiv, copiilor si tinerilor, unde, asa cum se intampla in occident, acestia pot sa-si pregateasca lectiile pentru a doua zi si chiar sa se joace pe calculator, intr-o ludoteca - o sala speciala de jocuri.
Rep.: Totodata, aici, in fiecare sambata, organizati o auditie muzicala sub gtenericul "Clubul prietenii muzicii." Cat de receptiv este publicul, in masura in care in iasi exista si filarmonica, si opera. Vine la aceste auditii muzicale?
E.L.: Auditiile muzicale au fost celebre pe vremea profesorului George Pascu. Acestea erau, de fapt, niste concerte educative. Dar ele au capatat si alte forme si acum chiar au forme diversificate, ceea ce ne incanta foarte mult, in sensul ca artistii din zona filarmonicii, a conservatorului, a artelor dramatice se intrec in a-si incerca fortele in spatiul acesta mai putin pretentios decat o sala de concert. Dar asta nu inseamna ca nu au trecut prin aceasta sala nume care au devenit ulterior celebre, ca simpli elevi ai clasei de pian, vioara, clarinet, adusi aici de profesorii de la liceul de arta si de la conservator. Deci, am vazut cum se transforma aceste concerte educative intr-un fel de incercare a fortelor de zbor in interpretare. Acum, de exemplu, se incearca un alt gen de manifestare, tot saptamanala. Nu stiu daca va avea o viata lunga, dar incercam. Este vorba de o actiune denumita "Medicina si muzica." E o noua oferta culturala din partea Bibliotecii, realizata in asociere cu Liga de lupta contra cancerului si Liceul de arta "O. Bancila." Poate parea ciudata dar nu este deloc asa, atata timp cat muzica este socotita si un remediu foarte eficient in lupta cu boala, iar cine face lucrul acesta o face deplin aplicat. Se adreseaza unui public mai special. Sunt persoane care sau au de infruntat boala, sau incearca sa-si ofere un suport psihic bun. Orice boala poate fi invinsa si prin forta armoniei muzicale. Muzica e o forta terapeutica deplina si este indelung cautata de medici si de artisti. Sper sa si reusim, nu impunand-o publicului, ci, pur si simplu, subtil, ea sa se instaleze.
Rep.: Aici mai organizati o serie de activitati dedicate planului social. Oferiti-ne cateva amanunte.
E.L.: Am inceput un ciclu de actiuni care se vrea foarte vioi. In primul rand, vom avea o tematica aleasa special pentru tineri. Deci este un ciclu de dezbateri. Noi nu vrem conferinte, ci dezbateri dar, pana ce acestea vor ajunge la nivelul dezbaterii, probabil vom incepe cu conferintele. Prima tema de dezbatere este concentrata asupra drogurilor: atractia si pericolul acestora. Vom incerca sa nu utilizam tonul moralizator si sa atragem atentia asupra pericolului.
Rep.: Destinatarii acestui proiect nu vor putea fi adusi, in nici un caz, cu forta. Care ar fi modalitatea de atragere a lor?
E.L.: Ar putea fi una subtila, in sensul ca ei pot sa afle foarte multe despre pericolele ce ii pandesc. Vrem dezbateri nuantate, asa cum si tinerii vor. Ei nu mai au nevoie de tenta aceea educativa, chiar daca ea trebuie sa existe. Dar trebuie sa ne ferim de tenta educativa, moralizatoare, cu orice pret. Efectiv, trebuie sa punem pret pe sanatate psihica si sa folosim altceva. Trebuie sa dam si solutii. Nu numai teme aceasta este incitanta pentru tineri. Incitant este modul lor de a privi viata si iarasi vrem sa organizam o dezbatere despre personalitate, despre sex, apeland la psihologi renumiti la acest capitol.
Rep.: Seria aceasta de manifestari dedicata tinerilor o realizati din punct de vedere al directorului de institutie sau din punctul de vedere al mamei?
E.L.: Am avut si eu un copil si un adolescent in casa. Stiu ce fel de muzica si ce fel de lecturi prefera tinerii, stiu ce pericole ii pandesc si, daca vreti, si din punctul acesta de vedere am gandit dar m-au determinat, mai ales, statisticile si cazuistica aceea incarcata de tineri care beau si care se drogheaza. Nu am pretentia ca prin aceste actiuni ii vom opri, dar nici nu trebuie sa fim indiferenti. Indiferenta fata de ceea ce se intampla in social, a omului de cultura, este condamnabila. Omul de cultura, indiferent din ce domeniu ar veni el, nu trebuie sa fie indiferent fata de ceea ce se intampla in social. Si vreau sa va spun ca responsabili suntem toti cei care manuim un condei sau tiparim o pagina scrisa.
Chiar si atunci cand apar carti proaste simt o suferinta pentru padurea taiata degeaba, deoarece hartia aceea trebuie sa aiba si are ceva nobil.
Mai exista incredibil de multe gesturi necontrolate care aduc in jur exemple nedorite, niste oportunitati ale raului, de patrundere, de lasare si de manifestare a raului. Nu inseamna neaparat cenzura, nu inseamna oprimarea libertatii, nu inseamna a opri raul sa se produca. Raul acela, mai devreme sau mai curand, devine clar, aproape evident. Dar pe cat se vede mai mult rau, pe atat responsabilitatile noastre parca dispar. Nimeni nu se socoteste responsabil de ceea ce se intampla in jur si de indiferenta noastra. Nimeni nu se face vinovat ca nu a oprit la vreme un fenomen ce ar fi putut fi oprit in fasa, desi el este previzibil. Am avut exemplul occidentului, al Americii, unde am invatat ce era de invatat. Trebuie sa asteptam sa bem paharul acela pana la fund ca sa observam ca acolo se afla drojdia aceea amara? Cred ca inteligenta trebuie folosita si omul de cultura are aceasta datorie. De aceea este atat de informat. De aceea este sau pare superior celorlalti. El trebuie sa prevada ce se va intampla intr-un viitor apropiat sau indepartat. Nu trebuie sa ajungem sa se drogheze cat mai multi tineri ca sa ne dam seama de pericol. Vorbim de societete civila dar ea nu s-a constituit. Ici, colo, semne sporadice ale voluntarismului, superbe ele, dar sporadice.
Rep.: Sa facem o comparatie intre informatica si carte. Credeti ca oamenii se vor indrepta mai curand spre calculator decat spre cuvantul scris pe foaia de hartie?
E.L.: Voi pleca la Salonul International de Carte pentru Copii de la Chisinau, in perioada 17-20 aprilie, si la sesiunea de comunicari de acolo m-am inscris cu o teza cu tema: "Copilul, intre pagina scisa si imagine - eseu despre o falsa dilema". Din titlu se poate presupune ca niciodata calculatorul nu va opri copilul sa se indrepte si sa descopere cartea si invers, cartea il va ajuta pe copil sa descopere binefacerile calculatorului. Copilul va resimti uneori, probabil, si o oboseala a ecranului si se va intoarce spre carte. Imi etalez aici un alt concept. Biblioteca Judeteana asigura asistenta metodica a 85 de biblioteci comunale. Incercam sa punem bazele unui proiect. Institutia rurala nu mai trebuie sa fie locul unde sunt niste carti prafuite. Biblioteca rurala va deveni un loc unde poti sa pui orice intrebare si ti se va raspunde. Daca nu este prea pretentios, as vrea ca biblioteca rurala sa devina centru de informare comunitara, aplicat pe nevoile locuitorilor din spatiul rural. Activitatea unei biblioteci se va masura prin eficienta asupra locuitorilor comunei, iar bibliotecarul va fi responsabil pentru nivelul cultural al comunei, al instruirii segmnetului respectiv de populatie.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1633 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018338 (s)

loading...