Patologia articulatiei temporo-mandibulare

De cele mai multe ori, simptomatologia ce tradeaza afectarea articulatiei temporo-mandibulare trece neobservata de pacient, primul semnal de alarma fiind dat, în majoritatea cazurilor, de dureri insuportabile la deschiderea gurii, în timpul masticatiei sau de situatia în care gura nu mai poate fi închisa. Tabloul clinic al patologiei articulatiei temporo-mandibulare reprezinta suma unui cumul factorial ce evolueaza latent, se insinueaza discret, însa poate fi detectat precoce, ceea ce faciliteaza foarte mult terapia conservatoare, tinand la distanta interventiile chirurgicale corective. Astfel, în momentul în care un dinte nu mai poate fi salvat, acesta este extras, de cele mai multe ori extractiile putand cuprinde tot grupul molar, respectiv premolar, ceea ce înseamna ca pacientul îsi directioneaza masticatia predilect pe partea integra, fapt ce transforma o masticatie bilaterala într-una pe o singura parte. In aceste situatii, miscarile efectuate de mandibula sunt incorecte, cele doua articulatii de pe partea dreapta, respectiv stanga, fiind caracterizate de miscari asimetrice si solicitari diferite. Alte situatii generate de complicatiile edentatiei (absenta dintilor), reprezentate de migrarile dintilor vecini sau antagonisti spre spatiul ramas liber, creeaza o întreaga dezordine în modalitatea în care pacientul îsi coapteaza cele doua arcade sau realizeaza diferitele miscari de lateralitate, în timpul derularii functiilor masticatorii. Efectele musculaturii manducatoare sunt cunoscute ca avand un rol important în declansarea patologiei articulatiei temporo-mandibulare (ATM). Terapia conservatoare de reabilitare a echilibrului la nivelul ATM parcurge un algoritm complex si trebuie sa preceada orice modalitate de protezare finala ce poate fi ancorata în arealul celor mai actuale solutii terapeutice. Purtarea gutierelor, acele dispozitive usor de suportat de catre pacient, prin intermediul modalitatilor actuale de realizare (termoformare), corelate cu metode non-invazive de pregatire nespecifica, cum este ozonoterapia, creeaza conditiile unei reabilitari corecte, pe care o realizeaza, într-un prim timp, protezarea provizorie, urmata de cea definitiva. Aceasta patologie este deosebit de complexa si este foarte important sa poata fi decelate precoce simptomele, pentru a ramane în sfera conservatoare. Intr-un articol viitor, grefat pe aceasta problematica, vom detalia bruxismul, o maladie a civilizatiei actuale.