Peste 35 mii suflete in genunchi

• Cu fruntea in pamant, patrunsi de fiorul rugaciunii, si-au pierdut greutatea trupului • Murmurul babilonic al unei multimi de peste 35 de mii de credinciosi s-a oprit si genunchii lor le-au adus fiinta in fata dialogului cu Dumnezeu • In adierea toamnei, mainile lor cautau semnul crucii, ochii lor tanjeau catre lumina • O imagine prin care pelerinii au impresionat prin credinta cu care au invins limitele inerente trupului sau mintii, venind intr-un numar de peste doua sute de mii, de vineri pana ieri, la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva


Cu carti de rugaciune, cu crucea in maini, cu buchete de flori si busuioc, peste 35 de mii de credinciosi au cazut in genunchi sau in tacerea fiintarii lor, iar sufletul lor le-au adus fiinta in fata dialogului cu Dumnezeu, ieri, de dimineata, la sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. Ziua de 14 octombrie a fost centrul spiritualitatii romanesti. Cu fruntea in pamant, patrunsi de fiorul rugaciunii, si-au pierdut greutatea trupului. O imagine prin care pelerinii au impresionat prin credinta cu care au invins limitele inerente trupului sau mintii, venind intr-un numar de peste doua sute de mii, de vineri pana ieri, la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva. Sfanta Liturghie a fost savarsita de Inalt Preasfintia Sa Parintele Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, in fata Catedralei Mitropolitane. IPS Parintele Teofan a avut de-a dreapta si de-a stanga sa pe inaltii prelati din celelalte mitropolii sau arhiepiscopii, dar si din Iasi si Basarabia. Miros de tamaie, busuioc, dar mai ales un sentiment ca undeva, cineva vegheaza la rugile aprinse ale crestinilor, inalta mai tare aceasta zi de sarbatoare. Nu putine au fost si lacrimile celor care au ascultat predica sau cazuti in genunchi, rezemati de un alt pelerin sau de copaci, ba chiar si dupa ce au sarutat Sfintele Moaste. O femeie tanara, imediat ce a sarutat Moastele Sfintei Parascheva si Sfantului Nifon, a zabovit in fata baldachinului mai multe zeci de secunde in genunchi, iar fata i s-a acoperit de lacrimi. Dar mai incolo, in multimea din fata scenei unde a fost oficiata slujba, alti oameni, in varsta, au stat aproape cat a tinut ceremonialul religios in genunchi, cu lumanarile aprinse. Murmurul babilonic al unei multimi de peste 35 de mii de credinciosi s-a oprit si genunchii lor le-au adus fiinta in fata dialogului cu Dumnezeu. In adierea toamnei, mainile lor cautau semnul crucii, ochii lor tanjeau catre lumina. Poate ca aceasta imagine a credintei lor, multi neavand multa carte, este una care arata lumina pentru ochii lor, cand nimic altceva sau cineva dintre cei cu pretentii nu se ridica la nici un nivel de a putea da un sfat. Unii veniti pentru prima data, altii continuand traditia, cu totii au avut un scop comun si anume acela de a cere ajutorul celor drepti prin milostivire si pocainta, dar mai ales dragostea si intelegerea Lui Dumnezeu sa le calauzeasca pasii.