Sambata seara, pe scena Ateneului Tatarasi a avut loc premiera uneia dintre cele mai interesante piese jucate in ultimii ani de actorii acestei institutii culturale. Este vorba despre punerea in scena a piesei Lorca, piesa care descrie ultimele zile din viata scriitorului Frederico Garcia Lorca. Este o piesa emotionanta, cutremuratoare, atat prin modernismul punerii in scena, cat si prin mesajul transmis. Nonconformismul piesei ofera spectatorului o senzatie greu de gasit intr-o sala de teatru. Pe langa adevaruri istorice emotionante, piesa prezinta o noua imagine a teatrului post-modern.
Scena este lipsita de un decor de fundal, derularea actiunii se petrece alert, iar printre actorii profesionisti apar doi copii rromi care locuiesc in zona Ateneului. Cei doi pui de tigani condimenteaza intreaga piesa, spectatorul descoperind cu greu hotarul dintre realitate si fictiune. Intriga piesei este data de ancheta pornita de reprezentantii armatei impotriva scriitorului Frederico Garcia Lorca. Potrivit documentelor, cel mai influent si popular scriitor spaniol al secolului XX a fost suspectat ca a colaborat cu regimul comunist de la Moscova, ca l-a simpatizat pe Stalin si ca era homosexual. Asta in conditiile in care soldatii care l-au condamnat erau homosexuali. Sunt redate detalii socante despre puterea bisericii catolice si despre modul in care preotii deveneau martori in procesele in care intelectualii erau condamnati la munca sau la moarte pentru ca ar fi complotat impotriva statului sau pentru ca se ocupau de culturalizarea populatiei. Dupa chinuri si injosiri umilitoare, scriitorul este condamnat la moarte si impuscat in zorii unei dimineti. O scena de un ridicol dureros este aceea in care Lorca este tinut cu capul intr-o cada cu apa pentru a sustine pe cine simpatizeaza si sa recunoasca faptul ca este homosexual. La auzul numelui de Dostoievski, soldatii rad si sustin ca odata ce au auzit nume de rus, Lorca este simpatizantul lor. Alaturi de el este condamnat si un invatator pentru ca incerca sa-i alfabetizeze pe elevii sai, printre care si pe cei doi pui de tigani. Ca o ironie a sortii, inainte de a muri, scriitorul cere sa-i fie adus un preot, insa acest preot este adus invatatorului ateu. La sfarsitul piesei, cei doi copii rromi au reactionat cat se poate de natural, vazandu-se aplaudati cateva minute in sir de o sala arhiplina.
.jpg)
anarhistii din cuib s-au transformat in "actorii acestei institutii culturale"... ce chestie...
Daca piesa este pusa in scena de Benoit Vitse care spunea de piesa "Evanghelistii" ca este doar un spectacol de teatru si ar trebui tratat ca atare....,momentan nu pot citi articolul si cu atat mai mult nu pot merge sa vad piesa. Nu vreau sa fiu dezamagit. Mai bine citim despre biografia lui Frederico Garcia Lorca fara a ni se spala creierii. Sunt si suntem lamuriti ceea ce ne ofera concetateanul meu si ce ne- oferit Dosia prin Evanghelistii...acum nu ne mai pacaleste nimeni Intrati pe http://www.romanialibera.ro/a121287/la-moartea-unui-clovn.html si vedeti cata rautate exista .. B.E