Povestea industriei din anii ’60 – Mamutul adormit

•Zona Industriala din Iasi ramane amortita la 16 ani de la caderea regimului comunist si aproape o jumatate de secol de la infiintare •Aniversarea a 50 de ani va gasi multe dintre fabrici, altadata embleme, in ruine, mistuite de trecerea timpului •Zona pentru care au fost construite linii de tramvai, piste pentru biciclete si zone intregi de locuinte pentru salariatii marilor fabrici mai este agitata doar de fumul furnalelor de la Centrala de Energie Termica •Ðžn martie 1910 a fost semnat certificatul de nastere al societatii anonime Tesatura, cu un capital de 750.000 lei aur, care a preluat оntregul patrimoniu al fabricii lui Leo Geller, compus din 400 razboaie de tesut, o albitorie si o vopsitorie rudimentara, оmpreuna cu cateva magazii pentru depozitarea marfurilor •Marile fabrici iesene au avut fiecare rolul rau, fie pentru lohn, export de mobila sau productie interna, acestea inghiteau un procent de peste 70 la suta din populatia activa a orasului •Marea industrializare a demarat in anii ’60 •In noiembrie 1966 a venit la Terom SA – la vremea aceea Combinatul de Fire Sintetice (CFS) – prima instalatie: tehnologie germana de ultima ora, facuta la Uzinele Hokhst, in Republica Federala Germana

Anii ’60 au insemnat pentru Iasi inceputul real al unei ere industriale care a creat in perioada de glorie nu mai putin de 57 de mii locuri de munca, la cei mai importanti dintre colosii industriali. Astazi, Zona Industriala nu mai are nici macar crasmele de pe langa fabricile mari, pista de biciclete, obligatorie de folosit inainte de 1989, a fost lasata in paragina. Scheletul Zonei Industriale a avut la baza patru mari domenii de activitate: metalurgia si industria grea, industria alimentara, produsele prefabricate pentru constructii si industrie usoara. Fabricile construite pe scheletul uneia singure aveau legatura una cu cealalta. Metalurgia si industria grea erau reprezentate de fostul Imamus, Nicolina si CUG (Combinatul de Utilaj Greu). Partea de prelucrare si materiale prefabricate pentru constructii era reprezentata de IUPSR – Intreprindere de Utilaj si Piese de Schimb, devenita imediat dupa 1990 SC Suprem SA, Fabrica de Mobila si Ceramica. Industria asa-zis usoara era compusa din Tesatura, Moldova Tricotaje, Intreprinderea de Matase Victoria, transformata tot in 1990 in SC Tomiris SA, CFS (Combinatul de Fire Sintetice) si Textila, fosta Textila Rosie, din zona Copou. Industria alimentara a fost cea mai raspandita si totodata cea care s-a prabusit cel mai repede. Trei dintre fabricile mari au avut un statut mai special, fiind incadrate in domenii considerate, la acea vreme, strategice. Este vorba despre Fabrica de Antibiotice, Uzina Metalurgica si Tehnoton.

Tancuri produse la Iasi?

stirilebzi.ro

Impozitele vor crește în 2025! Se dorește impunerea impozitării progresive

Stirile PROTV

Ana-Maria a fost găsită moartă după ce s-a urcat în mașina unui bărbat. Camerele au...

Manifestarile din Decembrie 1989 au fost unele cu probleme la fostul Combinat de Utilaj Greu, actuala Fortus SA. Cei prezenti la manifestari sustin ca de la etajele superioare zburau dosare cu stampila „Strict Secret” si care contineau planuri ale tancurilor care puteau fi fabricate la Iasi. Angajatii sustin si varianta conform careia pe poarta CUG au iesit tancuri asamblate, insa nici o conducere nu a confirmat acest lucru, sustinand ca la actualul Fortus SA au fost facute doar turele de tanc si arme automate. Pentru CUG a fost construit un intreg cartier iesean, fiind intreprinderea cu cel mai mare numar de salariati din istoria judetului, numarul acestora depasind 12 mii in perioada de glorie. Cea mai mare lovitura pentru CUG Iasi a fost insa necesitatea de a se adapta la realitatea economica, care ii cerea eficienta. Sau, macar productie care sa acopere cheltuielile. Inainte de ’90 ponderea cea mai mare a activitatii combinatului o reprezenta productia de semifabricate forjate si lingourile destinate altor capacitati ale industriei constructoare de masini, cu valoare mica adaugata. Cu alte cuvinte, regimul care controla de la centru toata activitatea economica, din ratiunea de a crea locuri de munca, dadea comenzi pentru topirea si prelucrarea primara a unor cantitati enorme de metal brut, care apoi erau trimise in alte combinate pentru a fi incluse in productie. Mai simplu, CUG prelucra materia prima in materie prima. Asta in ciuda faptului ca fostul CUG avea si are in continuare un mare avantaj, spre deosebire de alte capacitati asemanatoare din tara, pentru ca are dezvoltat un flux integrat de productie, de la materie prima, pana la produsul finit, ba chiar si montaje, pentru unele echipamente. Asa ca reducerea personalului combinatului pana la 2.200 de persoane de-a lungul a 16 ani poate ca nici nu ar trebui sa surprinda. Un alt combinat din industria grea si care are o traditie indelungata este fosta SC Tepro SA, fondata in anul 1963 sub denumirea de Uzina Metalurgica. „Din cate stiu, chiar in acel an – 1963 au iesit pe poarta febricii primele tevi sudate. Erau patru mii si ceva de salariati. Atunci lucrau toate capacitatile si se punea problema sa ne extindem. Dupa 1989 toate unitatile mari au angajat oameni in inertia de dupa Revolutie si am ajuns la 3.200 de salariati”, a afirmat Constantin Rotaru, liderul de sindicat al fostei uzine Metalurgica.

Al doilea combinat din tara

Dupa Contim SA Timisoara, Combinatul de porci de la Tomesti (Comtom SA) a fost cel mai mare combinat din tara, specializat in cresterea si ingrasarea porcilor porcilor si abatorizare. Un aspect extrem de important consta in faptul ca abatorul de la Tomesti avea capacitatea de a prelucra 100 de porci in 8 ore, beneficiarul fiind fosta URSS. In aceste conditii, intr-un an intreg, daca ar fi lucrat intr-un singur schimb, abatorul putea sacrifica si prelucra dublul productiei Comtom SA, respectiv peste 250 mii de porci. Combinatul detinea odata 40 de hale de productie, avand o productie de circa 125 mii de porci anual. Conform Ordonantei 168/2001, intreprinzatorii agricoli, persoane fizice si juridice, precum si unitatile de producere si procesare de carne pot depune cereri ca pe termen de 5 ani sa preia gratuit bunuri imobile zootehnice pentru a le rentabiliza. Astfel, unitatea a pierdut cea mai mare parte din halele de crestere a porcilor, hale care au fost date gratuit altor agenti economici sau persoane fizice, care au avut resursele necesare deschiderii unei linii de productie viabile. Din Comtom SA au mai ramas halele in ruina si unii dintre paznici cu vile in zona Tomesti. Actualul director, Leon Zlate, sustine ca inainte de evenimentele din 1989 la Comtom SA era un flux de 170 mii porci anual. „Inainte de ’90 stiu ca erau la Tomesti 170 mii de porci, era intr-adevar al doilea dupa Timisoara, dar acela era mare de tot. Acolo erau peste 1,2 milioane de porci anual. La Iasi erau, pe langa Tomesti, inca vreo cateva mari crescatorii, cum ar fi cea de la Belcesti. In 1990 la Comtom erau cam 800 de salariati, insa numarul a crescut, dupa ce a fost in ’90 preluat si abatorul care avea 900 de oameni”, a afirmat Leon Zlate.

Exporturi de tesaturi

Chiar si in prezent, peste 95 la suta din productia Iasi – Conf SA se duce spre export, in tari precum Italia, Germania, Anglia. Pana in 1989, Iasi-Conf SA avea exporturi uriase catre firma Gitano. Un loc important in industria de lohn il are fosta Tesatura. Conform datelor detinute, inceputurile firmei Iasitex duc catre anul 1903, atunci cand pe stradela Alba din Iasi, cu sprijinul unor firme italiene, Leo Geller producea textile, gratie celor doua razboaie instalate оn subsol, unde doi oameni оnvarteau roata care punea оn miscare masinile, legate printr-o curea ce trecea din subsol prin plafon. Оn martie 1910 a fost semnat certificatul de nastere al societatii anonime Tesatura, cu un capital de 750.000 lei aur, care a preluat оntregul patrimoniu al fabricii lui Leo Geller, compus din 400 razboaie de tesut, o albitorie si o vopsitorie rudimentara, оmpreuna cu cateva magazii pentru depozitarea marfurilor. Din datele recensamantului din 1930 rezulta ca оn judetul Iasi existau 48 de оntreprinderi, оn care lucrau 2.609 persoane. Dintre acestea, doar una singura, Tesatura, avea peste 500 de persoane. Firma a parcurs de-a lungul timpului o serie de etape si modernizari, incepand din anul 1935, 1970, 1991, care au culminat cu anul 1996, an оn care unitatea a demarat un amplu program de restructurare ce a vizat majoritatea sectiilor unitatii. Perioada de modernizare din anul 1970 a fost una in care la Iasi au venit sute de razboaie de tesut din Rusia si Elvetia. Cele mai multe razboaie au fost aduse pana in anul 1980. In 1973 se lucra cu razboaie Northarp, foarte fine, cu care se facea tesatura pentru camasi. Specializarea pe produse pe textile a avut loc dupa ce Tesatura a facut parte din fostul Combinat Textil, format impreuna cu Moldova Tricotaje. Cea mai mare parte a productiei mergea la intern, insa erau foarte multe comenzi pentru export. Se producea Mul (o tesatura fina – n.r.) pentru Sudan, care era extrem de cautata. Piata era foarte dura, pentru ca la comenzi se venea cu sabloane specifice, conditii de ajustare specifice, insa fabrica ieseana reusea sa faca produse de calitate foarte buna. In anii ’70 erau in total 7 mii de angajati, impreuna cu Tesatoria de la Tibanesti.

Televizoarele cu circuit inchis

O marca de renume mondial este firma Tehnoton. Conform adresei de Internet a firmei iesene, bijuteria industriei electronice romanesti din anii ’70 este astazi o afacere revigorata, in plina expansiune. Deschisa la Iasi dupa o confruntare care era pe punctul sa trimita noua companie fie la Cluj, fie la Timisoara, Tehnoton a devenit imediat un pol al elitelor. La Tehnoton au fost create sute de tipuri de radioreceptoare, casetofoane, pick-up-uri si combine audio. Tot la Tehnoton au fost facute televizoarele cu circuit inchis. Aici au fost facute milioane de produse care, scoase pe piata, au facut istorie in casele romanilor, ba chiar s-au instalat comod in cele ale francezilor, germanilor sau ale americanilor. Tehnoton a ajuns insa mandria iesenilor in 1977, cand, la nici cinci ani de la infiintare, se lansa in productia de aparatura electronica profesionala. Primele pe lista, echipamentele de televiziune cu circuit inchis produse sub licenta renumitului concern german Siemens.

Cea mai mare fabrica

Director tehnic de la inceputurile SC Terom SA si pana in anul 1994, precum si director general o perioada de doi ani de zile, din 1991, pana in 1993, Corneliu Stan a declarat reporterilor ZIUA de Iasi ca fostul Combinat de Fire Sintetice a fost cel mai mare din Iasi, pana la aparitia Combinatului de Utilaj Greu (actualul SC Fortus SA Iasi – n.r.). „In noiembrie 1966 a venit la Terom prima instalatie, deosebita. Era tehnologie germana, facuta la Uzinele Hokhst, in Republica Federala Germana. Erau de ultima generatie, cele mai bune si sunt la fel de bune si astazi. Mai multe instalatii au inceput sa vina prin 1969, tot din Germania. Punctul cel mai important a fost in 1973, cand a fost triplata capacitatea fabricii. Produceam peste 40 de mii tone anual, aveam aproape 10 mii de salariati si eram cea mai mare fabrica, pana la definitivarea CUG. Am ramas mirat cand am auzit ca nu sunt contracte acum pentru export. Chiar si in 1994, cand am plecat eu, aveam 7.300 de salariati si contracte in cele mai mari tari, ca Italia, Germania, Anglia, Franta sau Canada. In Maroc duceam cate un vapor odata. Era un vapor doar pentru fibra noastra. Cand am plecat nu se punea problema disponibilizarilor masive si nici a productiei, desi numarul de salariati era foarte mare”, a afirmat Cornel Stan.
Gelu JIREGHIE