Precizari privind plangerile contraventionale

Statul roman a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si protocoalele aditionale, prin Legea nr. 30/1994.
Potrivit dispozitiilor Constitutiei Romaniei, textul Conventiei face parte din dreptul intern si are o forta juridica probanta superioara legilor in materia drepturilor fundamentale ale omului, iar jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului face corp comun cu Conventia, beneficiind, in egala masura, de suprematie.
In interpretarea dispozitiilor stabilite prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care garanteaza dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca fapta de natura contraventionala se incadreaza in notiunea autonoma de "fapta penala", necesitand respectarea tuturor garantiilor prevazute in cuprinsul acestei Conventii, inclusiv respectarea prezumtiei de nevinovatie a persoanei acuzate ca a savarsit o astfel de fapta.
In cauza «Anghel impotriva Romaniei», Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Statul roman pentru nerespectarea prezumtiei de nevinovatie in procedura contraventionala, punand astfel persoana acuzata ca a savarsit fapta de natura contraventionala in pozitia de a-si dovedi nevinovatia.
Concluzionand, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, organul constatator este cel care trebuie sa dovedeasca vinovatia contravenientului, in timp ce contravenientul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.