Pregatirea Bisericii pentru Intampinarea Domnului

Viata de pocainta a Bisericii se desfasoara pe trei mari trepte duhovnicesti: Penticostarul, Octoihul si Triodul. Perioada Triodului incepe cu trei mari duminici pregatitoare. Cea dintai intre ele, Duminica Vamesului si Fariseului, ne vorbeste despre simtamantul de cainta cumpanit intre mandrie si smerenie. Pocainta facuta cu smerenie are ca reprezentant pe vames, care isi vede masura neputintei prin cunoasterea de sine.
Rugaciunea de pocainta scurta si concisa a fost practicata de pleiadele de Sfinti Parinti ai veacurilor crestine. Cele 12 volume ale "Filocaliei" intra cel mai adanc in efortul de cunoastere si descriere a starii de cadere a omului, pentru care unirea in Duhul Sfant cu Fiul din vesnicie al Tatalui nu mai era cu putinta fara venirea Mantuitorului. De aceea lumea Vechiului Testament, lipsita de un izbavitor ramanea doar cu starea de umilinta ce era neroditoare in Duh. Astfel, celebra expresie "milostiv fii mie pacatosului" se regaseste in spiritualitatea crestina, abia aici fiind rodnica si mantuitoare: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Aceasta rugaciune va mantui mii de suflete crestine in legea harului si va da Bisericii miile de sfinti despre care citim in sinaxare, care l-au chemat pe Mantuitorul Iisus Hristos ziua si noaptea in inimile lor indiferent de loc si de timp cum zice David Prorocul: "Blagosloveste suflete al meu pe Domnul si toate cele din launtrul meu sa binecuvante Numele cel sfant al Lui"; si iarasi: "Bine voi cuvanta pe Domnul toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea"; si "In tot locul stapanirii Lui binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul" (Psalmul 103). Sfintii sunt tocmai acei oameni care au implinit cuvantul Stapanului - "Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita", precum si pe al Apostolului Sau: "Neincetat rugati-va". Tot marele Pavel profetea despre rugaciunea cea sfanta care se face de catre minte in inima scriind fiilor sai duhovnicesti: "Dar in Biserica vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina." (I Corinteni 14.19).
Ajungem astfel sa intelegem mai adanc scopul tainic al Intampinarii Pruncului dumnezeiesc de catre Batranul Simeon in bratele Maicii Sale. Aici, la templul Legii celei Vechi s-a inaltat catre ceruri glasul sufletesc al vamesului din Evanghelie, ca o trambita a mantuirii pentru toti cei din neamul lui Israel: "Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel." (Luca 2,32). Acum si aici proorocita Ana si dreptul Simeon vor arata ca Acesta, adica Hristos, "este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri" (Luca 2.34).
Pentru toti cei care au imbratisat smerenia, comoara de pietre scumpe a Dumnezeirii, Hristos a spus: "invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima. "Hristos, Cuvantul din veac, ramane de fapt emblema sau steaua de calauza spre calea harului din Ierusalimul ceresc, spre Ierusalimul inimii. Aici Hristos a ales sa stea pururea cu noi pana la sfarsitul veacului. Rugaciunea din biserica facuta cu "smerenia" vamesului il preface pe om in fiul dupa har al Celui Preainalt.
Asadar, Intampinarea Domnului implineste doua lucrari deosebite: pecetluieste prin binecuvantarea arhiereasca si preoteasca rugaciunea inalta pentru ca roadele ei sa inmulteasca darul pe masura harului (iar harismele Duhului Sfant cuprind smerenia in fruntea tuturor virtutilor); in al doilea rand ii calauzeste pe toti vamesii cu inima smerita (ca Zaheu, ca Matei, ca vamesul din templu) si prin ei pe toti cautatorii mantuirii catre Hristos - "piatra cea din capul unghiului". Vamesul a inaintat spre altarul Templului legii vechi cu smerenie si suspine pe calea cunoasterii de sine si a rugaciunii din sufletul cu inima zdrobita, in vreme ce fariseul Vechiului Testament a inaintat la altar printre pacatosi si smeriti crezand ca Hristos Domnul il va ferici sau il va lauda-precum obisnuim noi in viata de zi cu zi a ne preamari si a ne lauda unii pe altii prin vorbe mestesugite pentru a ne gadila placut auzul urechilor. Numai ca in clipa aceea a rasunat ca un tunet, glasul Blandului Pastor Iisus - Imparatul, Profetul si Arhiereul Cel vesnic. "Casa Tatalui meu nu este pestera de talhari, casa de rugaciune se va chema". "Da-mi fiule inima ta, ca sa-mi fac locas in ea". Aici, la Templu, fariseul si vamesul raman martorii prezentei lui Iisus Hristos care va mantui lumea si va indrepta legea: "N-am venit sa stric legea, ci ca sa o implinesc".