News Flash:

"Premiul "Ronald Gasparic" incununeaza activitatea mea literara"

27 Martie 2000
1110 Vizualizari | 0 Comentarii
•dialog cu poetul canadian Daniel Roy

Daniel Roy este un canadian din Quebec, de 45 de ani, care se ocupa, de o viata, cu poezia, si cu literatura, in general, fiind un pasionat al cuvantului si al versului, domeniu in care a consemnat succese importante, atat in tara, cat si in strainatate. Anul acesta, Daniel Roy a fost nominalizat de catre juriul Festivalului romano-canadian de poezie "Ronald Gasparic" - editia a IV-a, pentru marele premiu, pe care l-a primit la Iasi, in cadrul festiv organizat cu ocazia acestei manifestari. Literat de profesie, cu specializare in limba franceza (limba vorbita de peste sase milioane de canadieni), Daniel Roy a publicat pana acum 14 volume de poezie, ultimul dintre acestea fiind "Opere incomplete", volum antologic, pe care poetul l-a prezentat si la manifestarea de la Iasi. Daniel Roy s-a simtit foarte acasa in Romania, unde este venit de o saptamana, si a pledat, in intalnirile avute cu colegii de breasla de aici, pentru o prietenie sincera, bazata pe radacini culturale comune, asa cum ii place sa spuna. Lucru pe care la intarit si in discutia foarte amicala si colocviala pe care am avut-o cu dumnelui.

- Daniel Roy, desi esti pentru prima oara in Romania, observ la tine un comportament foarte natural si integrat felului nostru de a fi. Cum ai ajuns sa fii primit in randul literatilor de aici?
- Relatia a pornit tot dinspre partea romana. Asociatia Scriitorilor din Quebec a fost vizitata si pusa in legatura cu comunitatea romaneasca din regiunea Quebec, si mai ales cu familia lui Ronald Gasparic, tanarul poet roman, disparut prematur dintre noi, si aceste relatii s-au strans an de an, pana cand s-a ajuns la o colaborare foarte concreta. Este vorba, in primul rand, de acest festival romano-canadian, in care au fost premiati si alti colegi de-ai mei, canadieni, de-a lungul vremii. Anul acesta, Asociatia Scriitorilor din regiunea Quebec m-a desemnat pe mine pentru a fi premiat la aceasta editie, pentru opera omnia, si asa am ajuns in Romania, deoarece am vrut sa cunosc tara care mi-a oferit aceasta sansa. Dar relatia mea cu comunitatea romaneasca de la noi si cu familia Gasparic este mai veche si bine inradacinata.
- Si odata cu aceasta vizita, cum gasesti Romania, cum gasesti comunitatile literare de aici? Ce te apropie si ce te delimiteaza, sau, in general, care sunt coincidentele si diferentele culturale?
- Trebuie sa stiti ca populatia francofona din Canada este considerata populatia latina a acestei tari. Cand e vorba de latinitate, se pune in discutie, in primul rand, aspectul mentalitatii deschise, expansive, poetice si indragostite de viata si arta. E ceva care ne individualizeaza in spatiul nord-american. Din acest punct de vedere, avem radacini comune puternice, pentru ca, aici, la fata locului, am descoperit foarte repede congruentele noastre spirituale. Aceeasi deschidere sufleteasca, cultivarea la extrema a pasiunilor inaltatoare, ca iubirea sau prietenia, poematicul, mult mai puternic aici, in Moldova, decat la Bucuresti unde am stat cateva zile, si multe altele. Pentru mine au fost chiar neasteptate aceste coordonate comune. De aceea, cred ca elemente de diferentiere clara nu prea exista, cultural vorbind. Mai de graba suntem diferiti de populatia anglo-saxona din Canada.
- Daca ar fi sa vorbim de poetul Daniel Roy, ce n-ar trebui uitat intr-un astfel de discurs? Cum se numeste poetul Daniel Roy?
- Poeziei i-am dat cea mai mare parte din viata, desi am facut multe lucruri si am avut o viata bulversata. Am fost si muncitor, si vanzator de carti si ziare, si profesor, si animator radio-tv, sau jurnalist. Am o istorie plina de meandre in familie. Si as putea adauga multe. Probabil ca aceasta sinuozitate a vietii m-a apropiat in primul rand de poezie, un spatiu in care ma regasesc in cea mai frumoasa identitate. Si pentru ca istoria mea este plina de urme, si poezia este pentru mine faptul acesta sublim de a lasa urme pe zapada. Spun zapada, pentru ca regiunea unde traiesc este una rece, friguroasa si umeda, cu multa zapada si ploi. Sunt aspecte care se regasesc din plin in poemele mele, reconsiderate, evident, dupa structura mea interioara. In fapt, poezia mea are doua directii majore. Prima dintre ele este cea a iesirii in lume, a cunoasterii ei. Aici se regaseste o poezie descriptiva, exploziva, revarsata peste aceasta lume. Ea coincide cu tineretea mea, cu acea perioada cand iesisem sa vad existenta. De aceea, antologia "Opere incomplete" este reprezentativa pentru aceasta prima parte a creatiei. A doua parte a vietii mele literare coincide cu procesul regasirii, al adunarii roadelor de pe drumul de pana acum. E o poezie autoreflexiva, chiar filosofica, ceva mai adanca, mai plina de maxime si aforisme, asa cum am inteles eu viata si existenta Naturii.
- Daniel Roy, care este pulsul lumii literare in Canada? Ce se scrie, ce se citeste si cat de mult?
- Dupa cum spuneam, regiunea francofona este mult mai aproape de literatura decat cealalta parte a Canadei. Impulsul spre literatura este mult mai mare, dar, in contextul modelului mondial si al mondializarii, spre care ne indreptam ireversibil, spatiul cultural sufera modificari fara precedent. E clar ca literatura a ramas mai in urma celorlalte mijloace de informare, in urma mass-media, care cunoaste o dinamica ametitoare. Dar se scrie, se scrie bine, si chiar tinerii se intorc spre literatura ca spre un reper profund, mult mai sigur decat televizorul sau computerul. Si asta este bine. Ce am vazut in Romania a fost impresionant. Aici se scrie si se citeste mult mai mult si de o calitate exceptionala. Am inteles, astfel, ca ceea ce romanii numesc rezistenta prin cultura, in istorie, exista in mod concret. Din acest punct de vedere, Romania este emblematica pentru Europa.
- Cu ce ganduri pleci spre Canada, dupa acest periplu romanesc? Ce ramane in sufletul lui Daniel Roy?
- Cunosc Europa de multa vreme, dar in Romania am descoperit un spectacol superb al oamenilor. Acest martie 2000 ramane, pentru mine, reperul cel mai important al vietii mele artistice. Premiul "Ronald Gasparic" incununeaza activitatea mea literara, in adevaratul sens al cuvantului, desi am primit si alte distinctii prestigioase, de-a lungul anilor. Consider ca este cel mai important premiu al meu, nu atat pentru ca are caracter international, ci pentru ca l-am obtinut intr-o tara care musteste de poezie. Ma gandesc la exigenta cititorului si scriitorului roman de poezie, si faptul ca am fost ales pentru acest premiu este ca si cum ai trece un examen cu unul dintre cei mai buni si mai exigenti profesori. Intentia mea este de a reveni aici, dar si de a largi relatiile noastre, cat mai repede. Nu am inca ideile sedimentate, pentru ca la voi se traieste foarte intens. Deocamdata am sa spun doar: "Au revoir, maison d'amour!", "Pe curand, casa a iubirii!"
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2102 (s) | 24 queries | Mysql time :0.032851 (s)

loading...