News Flash:

Premiul - sansa de a fi prezent

21 August 2000
909 Vizualizari | 0 Comentarii
Din ce in ce mai des, apare in presa romanesca de specialitate un subiect important si de actualitate, care framanta mintile multor oameni angajati in cultura: premiile acordate in acest spatiu, care se doreste atat de generos. In publicatiile de care aminteam, parerile sunt, cum era de asteptat, impartite, din motive lesne de inteles: unii se simt nedreptatiti, atunci cand intra in concurs, ori nu recunosc valabilitatea si necesitatea unor premii, ori modul de acordare, componenta juriului si... motive sunt destule.
Cert este ca, la ora actuala, se acorda foarte multe premii culturale, mai ales literare, intr-o explozie fara precedent, cauzata de asa-zisul simt al libertatii si al revalorizarilor necesare. Daca unele sunt doar amagiri, recunoasterea lor fiind una locala, iar "remunerarea" mai mult decat simbolica, acestea fiind doar pretextul unor intalniri amicale, pe bani de pe la buget sau sponsori ocazionali, altele au o valoare apreciabila si aduc artistului si cateva beneficii "de piata". Nu foarte mari, ce-i drept, dar, in orice caz, mai mult decat nimic.
Si acest "mai mult decat nimic" arunca marul discordiei in mijlocul tagmei cu pricina, oamenii breslei incepand sa ovationeze sau sa blameze calitatea laureatului. Si asta, doar pentru ca modul de acordare a acestor distinctii este pus apriori la indoiala. Desigur, subiectivismul care insoteste nominalizarea unei persoane este obiectiv. Nici Nobel-ul, nici Oscar-ul, nu se atribuie decat dupa principii de lobby, de interese, dar genul acesta de premii pleaca, totusi, de la un prag axiologic bine stabilit. Cand este vorba, insa, de un premiu mai mic, cum sunt cele de pe la noi, unde pot concura toti cei cu pretentii de artist, chiar daca nu le justifica, simpatiile si animozitatile intra in starea lor normala.
Si la Iasi, ca si oriunde in Romania, premiile au devenit apanajul unor caste, evident inchise, ca de aceea sunt caste, si ele se atribuie dupa algoritm, exact dupa modelul politicului. "Daca eu iti dau premiu anul asta, la anu' mi-l dai tu mie, dupa care eu intru iar in juriu si i-l dau lui X, dupa care X il da lui Y etc." Nu mai conteaza ca pana anul viitor mai poate aparea altcineva, care are valoare suficienta pentru a intra in joc. Jocurile sunt facute!
Spun toate acestea pentru a continua o mai veche idee pe care am scris-o de multe ori si in paginile acestei publicatii. Si anume, aceea a instantelor valorizatoare. A aparatului critic, in definitiv. Sau, mai concret, a lipsei acestuia. Explozia de premii de tot soiul, de la cele de cartier, pana la cele nationale este o consecianta a acestei lipse. Daca ar functiona un astfel de sistem, cu siguranta nu am mai vedea mediocritatea pe podium si talentul doar asistand in sala de festivitate. Numai nebunia si-ar mai permite asa ceva, cand mai multe nume recunoscute ale culturii infiinteaza o personalitate si desfiinteaza o "personulitate", in randul opiniei publice. Dar lucrurile stau ca-n Parlament, centralismul mentalitatii fiind marea tara a noastra, a tuturor.
Am fost si eu premiat de curand, pentru nu stiu ce opera minora, si nu ma simt deloc flatat de aceasta intamplare, tocmai pentru ca e vorba de un premiu conjunctural, intr-o conjunctura haotica. Poate l-am meritat, dar se poate, la fel de bine, sa nu-l fi meritat, si atunci intru in jocul subiectiv al subiectivitatii culturale actuale, care face ca spiritualitatea noastra sa bata pasul pe loc. Si-atunci, prefer anonimatul...
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1809 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014103 (s)

loading...