News Flash:

Prin gaura cheii

29 Ianuarie 2009
1072 Vizualizari | 0 Comentarii
Emilian Marcu
Unul dintre cele mai importante drepturi castigate in decembrie 1989 de romani a fost acela al respectarii intimitatii individuale. Se stia de toata lumea ca toata corespondenta, si in mod cu totul special aceea din strainatate, era atunci, cu maxima atentie, lecturata.

Plicurile erau apoi lipite cu multa neglijenta si, uneori, inmanate adresantului. Alteori erau anexate la dosarele cetateanului si folosite in diverse scopuri, nu chiar pe deplin ortodoxe. Dupa 1989, cei mai multi dintre noi au avut naivitatea sa creada ca lucrurile s-au schimbat. Ei, nu! S-a mers pe proverbul cum ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Si aceasta s-a vazut cel mai limpede dupa ce distinsii nostri parlamentari, intr-un maxim secret, au trecut prin forul legislativ o lege care, cel putin pe mine, m-a zapacit. Nu ca as avea eu cine stie ce mari secrete de tainuit, dar nici sa poata toata lumea sa asculte dialogurile mele nu ma multumeste. Este doar o chestiune de principiu si nimic mai mult. Oare dupa 20 de ani de democratie, ce-i drept originala, populatia Romaniei s-a transformat intr-o turma de borfasi? Oare fiecare dintre noi nu are alte preocupari decat sa destabilizeze economia nationala si sa colaboreze cu lumea interlopa si cu retelele de spionaj international? De mai multi ani se tot clameaza, sus si tare, ca dreptul la intimitate, la pastrarea secretului personal si la inviolabilitatea corespondentei, clasice sau prin posta electronica, iti este asigurat prin lege. Dar iata ca tot prin lege aceste banale si marunte drepturi iti sunt aruncate la lada de gunoi pentru ca, se pare, aceasta (respectarea dreptului la intimitate) doar in plan teoretic se poate intampla. Ca eram ascultati si pana acum, cu varf si indesat, nu e nici o noutate, dar acum cand lucrurile au devenit legale, trai neneaca pe banii babachii. Pai de ce pe banii babachii? Pur si simplu pentru ca pe cei care ne asculta, cu atata sarg, chiar noi ii platim sa le facem viata usoara. Sa te crucesti si mai multe nu. Daca nu ar fi de plans starea in care a ajuns poporul roman, ar fi de tot rasul. Se pare ca de la democratia de tip original, care s-a instalat cu surle si trambite la inceputul anilor `90, si pana la dictatura de tip asiatic, pe cale de a se instala cu brio, nu este decat un pas. Un pas mic pentru om si atata de mare pentru omenire si pentru istorie. Ma tot intreb, si evident ca nu gasesc nici un raspuns: de ce Dumnezeu nu reusim sa invatam nimic din istorie si repetam la nesfarsit, aproape cu sadism, toate greselile anterioare? Si ca sa fie lucrurile clare, nu numai ca se asculta convorbirile noastre, dar se si stocheaza aceste convorbiri intr-o baza de date, fie pe termen scurt sau, mai degraba, pe termen lung. Sa se retina toate convorbirile doar pentru memoria noastra sau a istoriei? Ma indoiesc. La cat de bine stiu unii sa se foloseasca de informatii, sunt convins ca aceste date sunt folosite in cu totul alt scop decat acela al unui patriotism desavarsit. Se simte de la distanta paranoia care bantuie libera, in sus si in jos, prin Romania, ca la o parada de 10 Mai. Pentru Romania pe care o traim acum, mi se pare ca acest cerc al istoriei este mult prea mic. Dictaturile, fie ele si smecheresti, asa ca la noi, nu sunt bine-venite. Entuziasmul popular a mai nascut si alti monstri de-a lungul timpului. Prin gaura cheii, practica veche, au acum voie de la imparatie sa intre in viata noastra cine vrei si mai ales cine nu vrei, si asta nu e bine deloc.

economia nationala dumnezeu romania
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1839 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018542 (s)