Reformatorilor, n-avem camasa de schimb!

De nenumarate ori am spus ca e nevoie de o schimbare profunda in invatamantului romanesc. Si cum pestele de la cap se-mpute, primele masuri trebuie luate in mediul academic. Finalitatea reformei ar trebui sa insemne o facila integrare sociala a absolventilor pregatiti sa faca fata noilor cerinte ale pietei muncii, disponibilitate la invatare continua, flexibilitate si cate si mai cate. Privesc cu stupoare insa la Guvernul Boc IV si constat ca de competentele elevilor si studentilor nu se sufla o vorba, finalitatea asa-zisei reforme (cat de tare am ajuns sa urasc acest cuvant!) fiind reducerea drastica a numarului de posturi didactice si nedidactice din invatamantul preuniversitar. Intr-un exces de sinceritate unii ne mai soptesc ca n-avem ce face, asta ne cere Fondul Monetar International si fara banii lui nu iesim din criza.

Revenind la specialistii lui Boc, acestia au hotarat ca de invatamantul superior sa nu se atinga deoarece multi parlamentari au sau nu de gand sa aiba ore la fabrici de diplome si nu trebuie deranjati. Muritorii de rand ce urmeaza a fi concediati sunt ignorati total ca si cum n-ar fi de datoria dregatorilor tarii sa le poarte de grija. Ce vor face cei peste treizeci de mii de dascali ce vor parasi sistemul de invatamant cand fie datorita varstei de peste cincizeci de ani, fie datorita specializarilor (desen, religie, logica) fie datorita lipsei acute de joburi nu se vor putea intretine? Vor fi asistati social, ceea ce tot costuri inseamna, adica tot bani care nu sunt. Ati auzit de vreo idee de rezolvare a situatiei, ati vazut vreo masura luata pentru a preintampina dezastrul? Eu nu am cunostinta de asa ceva. Sunt suparat si vorba cantecului, imi vine sa-mi rup camasa de pe mine, dar n-o fac ca n-am alta de schimb.