News Flash:

Reporter pe Muntele Sfintilor

2 Iulie 2008
4289 Vizualizari | 5 Comentarii
Reporter pe Muntele Sfintilor
• Cititi un reportaj realizat pe parcursul a patru zile pe Sfantul Munte Athos de catre reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI, cu binecuvantarea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei • In numarul acestei editii prezentam prima parte a acestui reportaj, sectiune care prezinta drumul catre Schitul romanesc Prodromu, urmand ca in celelalte sectiuni sa prezentam cateva interviuri inedite si cum este posibil de strabatut cea mai arida si dificila zona a Athosului, desertul (erimos) • Sfantul Munte (Aghion Oros) Athos, inima ortodoxiei, este locul in care Dumnezeu vorbeste direct cu cei care lupta pentru mantuire • Fiecare piatra, fiecare frunza de maslin, pana la zidurile manastirilor, schiturilor, colibelor, pesterilor sunt strabatute de un duh dumnezeiesc • In acest tinut, numit si Gradina Maicii Domnului, o taina greu de cuprins cu mintea isi face simtita prezenta cu fiecare pas • Si acum dainuie in pestera Sfantului Athanasie un miros de ruga, de mare adancire in trairea pur spirituala • Lumea, cat o nuca, nu-si permite nici un moment sa perturbe eternitatea credintei


Cititi un reportaj realizat pe parcursul a patru zile pe Sfantul Munte Athos de catre reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI, cu binecuvantarea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. In numarul acestei editii prezentam prima parte a acestui reportaj, sectiune care prezinta drumul catre Schitul romanesc Prodromu, urmand ca in celelalte sectiuni sa prezentam cateva interviuri inedite si cum este posibil de strabatut cea mai arida si dificila zona a Athosului, desertul (erimos). Drumul catre Aghion Oros (Sfantul Munte), posibil cu vaporul pana in principalul port (arsanas) Dafne, dureaza aproape doua ore si jumatate. Imbarcarea are loc in jurul orei 10.00, dupa ce pelerinii au primit diamonitirionul, permisul prin care este posibil accesul pe Athos. Pentru aceasta, trebuie ca inainte sa fie trimisa o scrisoare catre un schit romanesc prin care este exprimata intentia de a vizita Sfantul Munte si in ce calitate. In cateva minute, Biroul pentru pelerinaj din Ourianopolis elibereaza acest permis, avand deja confirmarea de la respectiva manastire sau respectivul schit. Ceea ce urmeaza dupa obtinerea diamonitirionului si verificarea sa la ambarcarea pe vapor este un drum initiatic. De pe vapor se vad o serie de chilii, unele parasite, si primele manastiri, Zografou, Konstamonitou, Dochiariou, Xenofon, Pantelimonos. Totodata, este zarit si zidul care desparte Athosul de partea nordica a acestei peninsule, cea estica a regiunii Macedonia, moment in care si pescarusii isi abandoneaza zborul deasupra vaporului. De acum se intinde in fata doar Marea Egee si Sfantul Munte. Toti pasagerii sunt cuprinsi de o sete de a privi cum apar porturile, chiliile, ca nalucile, asezate pe varfurile crestelor celor mai abrupte sau chiparosii, drepti si misterios de singuratici intr-o vegetatie miniona, pictata cu plantatii de maslini din cand in cand. Mirarea cea mai mare este atunci cand vaporul isi croieste drum catre porturile manastirilor. Poate cea mai impresionanta apare Manastirea Panteleimonos (Pantelimon), o manastire ruseasca, inainte de arsanas-ul (portul) Manastirii Xiropotamou (aflata departe de tarm, la mai bine de jumatate de ora de mers pe jos). Aceasta manastire, ridicata prin 1300, este capitala ortodoxiei rusesti de pe Athos. Verdele acoperisurilor domurilor si ale catorva chilii apare ca o prelungire a verdelui vegetatiei. Chiparosii, numerosi, dar si cativa palmieri dau un aer exotic manastirii care are cel mai greu clopot de pe Athos, al doilea ca greutate din lume, primul fiind in Rusia, la Moscova. Sinistru, chiar langa port se ridica un bloc compact, de cinci randuri de ferestre prin care vantul bate nestingherit. Inainte de anul 1947, cand a avut loc un devastator incendiu, aici functiona un spital de peste 1.000 de locuri care a fost distrus.

Portul

Pe neasteptate, vaporul opreste in Dafne, principalul port de intrare pe Sfantul Munte. Aici, o multime pestrita asteapta vaporul inapoi catre Ourianopolis. Unii fumeaza, altii sunt nostalgici, altii galagiosi. Doar e port. Cateva masini, microbuze si autobuze, unele cu soferi romani, din Botosani, Suceava (cum in Ourianopolis sunt multi ospatari si chelneri romani) asteapta sa preia pelerinii catre manastirile de pe partea orientala a Athosului sau catre Karie (Carea), capitala Sfintei Comunitati de pe Athos de unde vizitatorii romani pot gasi maxi taxi cu numarul doi sau unu catre Manastirea Marea Lavra de care apartine Schitul romanesc Prodromu.



Capitala

Autobuzul catre Carea este repede ocupat de pelerini. Pana in capitala, drumul este partial asfaltat, din cand in cand mai trec masini cu prundis. Chiar inainte de a coti catre Manastirea Xiropotamou, o coliba parasita, aflata in partea dreapta, odihneste dureros de singura sub zgomotul motorului care se ineaca urcand suisurile atat de inalt. Nici un calugar nu se observa afara din chiliile lor, adancite in locuri despartite de sosea de largi prapastii. Capitala forfoteste. Dar este un forfot al pelerinilor ce dureaza cateva minute pana ce sunt ocupate locurile in microbuze. Traseul catre Manastirea Marea Lavra dureaza aproape o ora, mereu zarindu-se tarmul Marii Egee. Este un traseu serpuit, ce ocoleste versantii de pana la doua sute de metri de la poalele varfului Athos. Lungimea totala a peninsulei este de aproape 60 de kilometri, iar latimea variaza de la 6 kilometri la 12 kilometri.



Adancirea

Dupa ce microbuzul porneste catre Manastirea Iviron si Karakalou, alte tinuturi de basm apar in fata ochilor care deja sunt coplesiti de ce au vazut pana acum. Era prea mult. Si inca ochii nu vazusera frumusetile ce se intind de la Manastirea Marea Lavra catre Manastirea Sfantul Pavel. La aproape jumatate de ora de Marea Lavra se iveste Manastirea Karakalou. Aceasta a fost restaurata de catre Petru Rares in secolul al XVI-lea, iar sotia domnitorului Moldovei, Ruxanda, a rascumparat proprietatile manastirii. Microbuzul trece printre un zid de lemne, la cativa metri de Mare, pe dana si zidurile manastirii. Prafuiti, istoviti de atata calm si frumusete daruita de Athos, in cele din urma apare imaginea celei mai vechi manastiri athonite. Marea Lavra este situata in partea sudica a peninsulei Athos, de unde se zareste varful muntelui, Athonul, inalt de 2.033 metri, fiind cea mai veche manastire. In aria Manastirii Lavra se gasesc pesterile Sf. Ioan Cucuzel, Sf. Athanasie Athonitul (Ayou Athanasiou) si Sf. Grigore Palamas (Ayios Grigorios Palamas) pe care le-am vizitat, pe drumeaguri vechi de secole, pe parcursul unei zile intregi.



Erimosul Athosului

Oricarui pelerin la Aghion Oros (Sfantul Munte) ii este dat sa gaseasca duhul rugii cu lacrimi de sange a sfintilor parinti sau pustnici, duh ce invaluie acest tinut edenic din inima rocilor pana la pronia, vointa lui Dumnezeu, prin care orice existenta primeste conducerea potrivita. Dar cararile sunt stramte si grele, iar drumurile pe unde circula masinile nu au reusit sa taie intreg muntele. De aceea, pe Aghion Oros inca exista o parte virgina si arida, numita desert (erimos). Vizitatorii au de ales: ori vizita la manastiri cu ajutorul masinilor, ori sa traverseze cea mai periculoasa si fascinanta parte a Sfantului Munte. Erimos-ul este batatorit doar de picioarele pustnicilor si ale sfintilor, iar foarte rar de catre pelerini, fiind extrem de dificil de strabatut. In aceasta zona pelerinul intalneste chiliile celor mai retrasi si tainici athoniti. Aceasta parte se intinde de la Marea Lavra, Schitul Prodromu, pesterile Sfintilor Atanasie, Petru, Nil, trecand prin Schitul Kafsokalyvia, Sf. Vasile si Sf. Ana, pana la Manastirea Sf. Pavel, la vest. Aici, cuvintele lui Dumnezeu sunt unica povata: "Caile Mele nu sunt caile voastre, gandurile Mele nu sunt gandurile voastre ci, cat sunt de sus cerurile fata de pamant, asa sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre". Drumul pe aceste carari batatorite si de sfinti poate deschide in zare imaginea unei chilii, insa oricand pelerinul se poate rataci, iar chilia sa nu mai fie gasita, ba chiar, pericolul dat de prezenta viperelor ori a rocilor ce se desprind poate sa fie fatal.



Ruperea legaturilor

Plecarea din Ouranoupoli catre Athos este zilnica, la ora 9.45, cu vaporul. De aceasta data, plecarea a intarziat cu un sfert de ora. Pe drumul catre Dafni, principalul port (arsanas) a Sfantului Munte, vaporul opreste pe rand in cateva arsanas secundare dupa care in cele ale manastirilor Zografou, Konstamonitou, Dochiariou, Xenofon, Pantelimonos acostand dupa doua ore si jumatate in Dafni. O cohorta de pescarusi insoteste vaporul unde peste 50 de pelerini si calugari asteapta sa paseasca pe Athos. Ouranoupoli, cu turnul sau vechi de cateva sute de ani, ramane uitarii dupa ce vaporul strabate primul kilometru catre Athos. La aceasta distanta se zareste, pe tarm, un zid ce urca pe versant si o casa. Este punctul din care incepe Athosul. De aici, si pescarusii fac cale intoarsa. Lumea ramane in urma, cu temerile ei si, inchisa tot mai tare, lasa sa se deschida doar Athos-ul, in splendoarea sa. De acum exista doar universul Athos-ului. Versantii coboara abrupt pana in golf, plajele sunt pe kilometri intregi inexistente sau foarte inguste. Chilii cocotate pe creste vertiginoase, plantatii de maslini, chiparosi, mulari (animale de povara de parte barbateasca folosite pe Sfantul Munte) se pot zari in intinsul muntelui catre Dafni, de unde autobuzele sau microbuzele preiau pelerinii catre capitala, Karie (Carea) si apoi catre celelalte manastiri.



Timpul Sfantului Munte

Calugarii athoniti sunt oranduiti dupa doua moduri de viata. Unul este cenobitic (kinobios), prin care chinoviile (obstile), pastorite de un staret, urmeaza un anume program specific manastirii, de ruga, lectura si munca fizica pentru cele necesare intretinerii obstii. Toate cele 20 de manastiri si cateva schituri sunt cenobitice, printre care si schiturile romanesti, Prodromu si Lacu. Celalalt mod, idiorythmos, este unul prin care calugarul duce o viata singuratica, nu in chinovie, dar apartinand de un schit, urmand tipicul rugaciunilor si liturghiilor in concordanta cu cel al cenobitilor, insa singuri, in chiliile lor. Totusi, timpul real este altul pe Sfantul Munte. Este timpul dat de lupta necontenita pentru mantuire. De aceea, calugarii apar ochilor straini ca fiind instantanee condensari de spatiu si timp, cu pasii usori. Timpul, pe Aghion Oros, este doar pentru calatorii care se uita la ceas, pentru calugari este o noua treapta catre Dumnezeu, astfel transformarea lor ii arata uniti cu aceasta Gradina a Maicii Domnului. Mirosul lor e de tamaie si atat.



Coborand catre cerurile Sfantului Athanasie

De la Schitul Prodromu, in directia sud-vest, se intinde, ascunsa prin vegetatie, o cararuie ca daltuita in piatra catre pestera Sfantului Athanasie. Ea ma poarta printr-un sirag de chilii care, desi acoperite cu piatra, sunt mai degraba imponderabile. Nicaieri pe Aghion Oros nu se afla vreo chilie care sa nu fie izvorata din piatra, asa cum isi croiesc albia, firesc, izvoarele. Dupa vreun sfert de ora de mers, briza golfului capata tot mai mare vlaga. Brusc, fara nici un fel de indiciu in vegetatie, solul stancos se intrerupe. In fata se deschide un hau de peste 150 de metri, malul cade aproape vertical, lasand doar albastrul valurilor sa acopere retina. O cruce pe care scrie numele Sfantului Athanasie indica directia catre pestera celui care, in urma cu peste un mileniu, si-a inchinat deplin viata lui Dumnezeu. Curentul marin creeaza aici, pe culme, un vartej. Undeva acolo, mai jos, se afla pestera Sfantului Athanasie. Daca statul grec nu ar fi realizat scarile pana la pestera, cu siguranta nici un pelerin nu ar fi avut cum sa intre in ea daca nu ar fi fost alpinist. Cu gandul la Dumnezeu si la curatenia Sfantului, pelerinii, rari pe aici, coboara treapta dupa treapta. De-a dreapta, pe masura ce cobor, versantul stancos, cioplit vertical, se inalta tot mai mult. De-a stanga, de parca ar fi Hadesul, se crapa prapastia in care huruie marea. Scarile nu au nici un fel de balustrada, singura balustrada fiind cea data de divinitate. Oricum, o anume teama cuprinde spiritul. La cincisprezece minute de coborat scarile, dupa o buza a versantului, apare poarta catre pestera. Un calugar grec se roaga aici, fiind ridicate in jurul pesterii doua chilii si o curte lata de 4-5 metri dupa care, tot vertical, incepe din nou prapastia catre golf. Pestera Sfantului Athanasie nu este mai mare de 2-3 metri patrati, iar intr-un ungher, catre rasarit, la inaltimea fruntii, asemenea unui altar se gasesc craniul si cateva oase ale unui schimnic care s-a rugat si nevoit aici, asemenea Sfantului Athanasie. Ramane o taina cum in urma cu un mileniu, Sfantul Athanasie a "urcat" catre aceasta pestera de unde se vede marea, iar pe laterale, putin din varfurile semete infipte in solul aproape arid. Si acum dainuie in pestera un miros de ruga, de mare adancire in trairea pur spirituala. Lumea, cat o nuca, nu-si permite nici un moment sa perturbe eternitatea credintei. Insusi Mamona a fost stirpit. Ochiul de natura din care intra lumina in pestera este ochiul vesniciei. Pe Aghion Oros, toti sfintii sunt vii si inca se roaga. Ei pot fi simtiti in orice adiere...



In noapte, de vorba cu calugarii

Ajuns din nou pe creasta, in partea dreapta este zarita o alta increngatura de chilii. O cruce mare, de lemn, infipta intre pietre pazeste necuprinsul, proiectandu-se pe albastrul golfului si al cerului, unindu-le. Chiliile de pe acest versant sunt ridicate in inima rocilor, tinandu-se de ele doar prin zidul din spate si temelie, celelalte trei parti fiind invaluite de vant, deschizandu-se catre abis. Calugarii coboara pana la ele pe o carare foarte ingusta, asa cum un echilibrist ar merge pe o sarma. Era aproape de ora 21.00. Soarele a scapatat dupa munti, iar seara este scurta, ceea ce face sa grabesc pasii catre Prodromu. O tacere de catedrala acopera cu o panza usoara spatiul binecuvantat dintre zidurile Schitului Prodromu. La poarta, pe banca, cei veniti la pranz stau la vorba. Muncitorii se retrag in chiliile din afara schitului. Imediat dupa ora 21.30, calugarii inchid portile. Zavoarele au fost trase, iar intr-un ecou infundat, un fir aproape imperceptibil a purtat pe intreg muntele Athos aceasta vibratie de la toate manastirile si schiturile de aici. Noaptea, usoara, cheama la veghe. Nu este o noapte cu vise. In arhondaric, pelerinii aprind lampa, schitul avand doar cateva becuri electrice. E noaptea de sambata. Intre ziduri vantul abia adie. Pasii calugarilor se aud usor. Cate doi-trei stau pe o banca in fata bisericii si cel mai in varsta povesteste din cartile sfinte. Asa l-am ascultat, pret de cateva ceasuri, pe duhovnicul Schitului Prodromu, parintele Iulian, in varsta de aproape 80 de ani. Este aproape de miezul noptii. Calugarii se retrag, unul cate unul, la chiliile lor. In schit nu se mai aude decat cantarea insectelor. Peste cateva ore, la 3.30 in noapte, va incepe Sfanta Liturghie, dupa care se va lua masa la care iau parte atat pelerinii, cat si calugarii si staretul Tanase Petroniu. In timpul mesei, un calugar citeste din invataturile sfintilor parinti.



Manastirea Marea Lavra

In extremitatea estica a desertului (erimos) de pe Sfantul Munte (Aghion Oros), la o altitudine de 160 de metri, se inalta semet Manastirea Marea Lavra (Megistis Lavras). Cautand cu privirea inspre vest, abia daca se zareste Schitul Prodromu (Skiti Prodromos). Microbuzul ne lasa chiar in fata manastirii, in jurul orei 14.30. Din intamplare, un calugar roman care astepta sa-i aduca cineva un pachet din Karie a intrat repede in vorba cu pelerinii romani. De aici putini pelerini pleaca spre Schitul Prodromu, in special romani dar si straini, de aceasta data era un francez. Singurul calugar roman de la aceasta manastire, Ieronim, care ne-a intampinat, ne-a facut si invitatia de a-l vizita a doua zi, daca nu zabovim peste noapte la Marea Lavra. Manastirea Marea Lavra, cea mai veche manastire athonita, ridicata de catre Sfantul calugar Athanasie Athonitul in anul 963, se afla in partea sudica a Muntelui Athos. Chiar si in reprezentarile picturale specifice bizantinilor, cu cele 20 de manastiri ale Gradinii Maicii Domnului, Marea Lavra apare precum cheia de bolta a intregului salas al sfintilor de pe acest munte, ocupand primul loc, in varful muntelui Athon, dupa care, la poalele sale, sunt insiruite celelalte manastiri. Biserica centrala (katholikon) are hramul Bunei Vestiri, iar peste trei zile, pe 5 iulie, il pomeneste pe Sfantul Athanasie.



Osuarul a mii de calugari

Osuarul Manastirii Marea Lavra. Aici odihnesc si patriarhi de Constantinopol si episcopi, stareti, iermonahi, monahi si frati. De pe acele timpuri, cand Sfantul Athanasie intemeiase manastirea si pana acum, s-au asezat la odihna vesnica in jur de 30.000 vietuitori pe Sfantul Munte. Pe langa cele ale grecilor, aici sunt si oseminte ale romanilor, bulgarilor si sarbilor. Cum pe Sfantul Munte au fost si turci, se gasesc, astfel, si oseminte de ale lor. La paraclisul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, cand se face Liturghie in fiecare sambata, izvoraste mireasma, dupa cum spunea calugarul Ieronim. "Multi dintre ei sunt sfinti. Nu miroase urat... Calugarii se lupta pentru mantuire. Daca stai si-i privesti, nu ai groaza, nu iti este frica. Imaginea osuarului este o impacare sufleteasca. Pe mine ma ajuta sufleteste foarte mult. Cugetarea la moarte...e cea mai mare, cum spune Sfantul Vasile. Sa avem frica lui Dumnezeu si frica mortii. Daca le avem pe acestea, pacatuim mai putin", a povestit calugarul Ieronim, prezentand a doua zi, sambata, Manastirea Marea Lavra. Desi afara este o caldura inabusitoare, apropriindu-ne de osuar, un val racoros strabate fereastra cu gratii si o panza deasa de sarma ce poate fi data putin deoparte. Osuarul pare mai curand o punte linistitoare catre viata de apoi.



Schitul Podromos

Chiar daca in prezent pelerinajul pe Sfantul Munte Athos nu este o povara trupeasca care ar fi datorata drumeagurilor foarte greu de strabatut, caldurii si umiditatii crescute sau pericolului iscat de prezenta a numeroase vipere, binecuvantata Gradina a Maicii Domnului, cum ii spun sihastrii de aici, pastreaza o parte tainica. Aceasta parte se intinde de la Marea Lavra, in sud-estul peninsulei estice a regiunii Chalkidiki, Macedonia, catre Schitul Sfanta Ana si Manastirea Sf. Pavel, trecand pe la Schitul romanesc Prodromu, pestera Sfantului Athanasie, pestera Sfantului Nil, Schitul Kapsokalivia. Dar chiar intinderea dintre Marea Lavra si Schitul Prodromu este destul de rar strabatuta, schitul romanesc fiind situat in sudul Athosului. Pe jos, distanta de aproape 5 kilometri a fost parcursa in mai bine de o ora. Acest traseu a fost primul strabatut pe jos. Ajuns la Schitul Prodromu, intreaga osteneala a devenit ca o parere. Acest schit, o oaza de tacere, este ca un balsam de sub care se ivesc trairile autentice ale calugarilor romani.



Recunostinta

Realizarea acestui reportaj nu ar fi fost posibila fara binecuvantarea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei si a parintelui staret Petroniu Tanase de la Schitul Prodromu de pe Athos, care ne-au inlesnit obtinerea diamonitirion-ului, acel act prin care este posibil accesul pe Sfantul Munte. Multumim Inalt Preasfintiei Sale Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, precum si parintelui protopop Constantin Andrei, parintelui Lehaci Petrica de la Biserica Sf. Nectarie, parintelui Ciprian Ciuntu de la Centrul de Pelerinaj Sf. Parascheva Iasi si parintelui Constantin Sturzu. De asemenea, recunostinta noastra se indreapta si catre toti calugarii sau sihastrii care, romani sau greci, in drumul nostru ne-au primit crestineste in chiliile lor unde ne-au oferit un loc de odihna peste noapte.



portul capitala adancirea erimosul athosului ruperea legaturilor
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

2917 viz    4 com
2035 viz    3 com
2024 viz    1 com
4552 viz    17 com
3939 viz    8 com
5027 viz    12 com
4286 viz    10 com

Comentarii (5)

Marian  | #38059
Bai fratilor , habar nu aveti sa scrieti corect denumirea tirgusorului , la-ti pocit in fel si chip , corect se scrie Ouranopolis . Cautati pe google si o sa vedeti ca am dreptate , si eu nu am fost acolo, la fata locului cum ati fost voi.
cleo  | #38060
Un moment de tainica linistire dat sufletelor noastre aflate in zbuciumul cotidianului.
Da, inca mai exista Dumnezeu pe pamant, inca mai exista oameni care traiesc indumnezeirea si datorita carora Dumnezeu nu-si intoarce fata de la noi.Bine ar fi sa luam aminte la toti acesti sfinti care vietuiesc in Muntele Sfant si, din respect pentru viata ce o duc,sa ne amintim cat mai multi dintre noi ca exista Dumnezeu si sa-i urmam calea.
loool  | #38061
nu acesti "sfinti" au fost cei care faceau trafic cu droguri acum cativa ani?? de aia intreaga Grecie si-a pierdut respectul ptr calugarii de pe athos.
miruna  | #38062
frumos articol; e altceva decat tot ce citim zilnic pe prima pagina a ziarelor
stefan  | #38063
foarte frumos reportajul,dar se putea si mai bine.ar trebui sa puneti mai multe poze
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2355 (s) | 24 queries | Mysql time :0.061748 (s)

loading...