News Flash:

Revolutia romana

18 Decembrie 2009
891 Vizualizari | 0 Comentarii
• Tatal unui pictor clujean impuscat la Revolutie inca asteapta sa afle cine i-a ucis fiul


Lucian Matis a fost unul dintre cei mai talentati pictori clujeni, cu expozitii personale vernisate in galerii din Bucuresti si in tara. A intrat primul la Institutul de Arte Plastice Cluj-Napoca, cu 10, si a absolvit tot cu nota maxima. In 21 decembrie 1989, un glont i-a curmat viata, la 29 ani. La 20 de ani de la moartea acestuia, tatal sau, Cornel Matis, continua sa il planga. Cere dreptate si vrea sa afle cine si de ce i-a impuscat singurul baiat, in zilele Revolutiei din decembrie 1989. "Sufletul meu, sfantul meu, Lucian al meu, nu mai este. L-am vazut ultima data pe 20 decembrie, cu o zi inainte sa moara. Am taiat porcul si am fost cu sotia sa ii ducem un pachet cu caltabos si jumari. Ne-am intalnit in centrul Clujului, la atelierul lui, apoi am mancat la «Pescarul»....", isi incepe Cornel Matis povestea, dar vocea se curma brusc, inecata de lacrimi. Cornel Matis nu isi poate stapani plansul, iar umerii ii tresalta sub sacoul subtire. "Mi-a spus «Trebuie sa iesim, taticule, la Timisoara e dezastru, e carnagiu acolo». I-am spus sa fie atent, ca acolo au murit oameni. Mi-a spus ca nu se teme. Era hotarat, era pornit. Nici eu nu-l puteam opri impotriva regimului comunist", povesteste tatal. Au iesit impreuna pe strada Universitatii si s-au despartit pe colt, la librarie. "Ne-am imbratisat, urmand sa ne vedem a doua zi, ca trebuia sa ii aduc brad de Craciun. Cand am trecut pe trecerea de pietoni, imi sare in spate si-mi spune «Taticule, am vrut sa te mai vad». Si de atunci nu l-am mai vazut in viata. Mi l-au impuscat comunistii...", povesteste Cornel Matis. Vorbeste intretaiat, cu pauze lungi, ca sa-si stearga lacrimile rebele. E tot numai o suferinta. Fiecare aducere aminte e un chin, dar batranul se imbarbateaza singur. Abia sopteste cat e de cumplit pentru un parinte sa-si vada copilul mort inaintea sa. "Mai mare suferinta nu-ti poate da Dumnezeu. Nu-mi place sa plang, dar ma lupt cum pot...", spune el.
Cornel Matis a avut patru copii, trei fete si un singur baiat, pe Lucian, pe care i-a invatat sa nu iubeasca regimul comunist. "Nu eram in conformitate cu legea comunista si politica. Partidul mi-a devenit dusman, iar copiii stiau, si Lucian, ca eram opozant al regimului", subliniaza Matis. Lucian a fost lumina vietii lui, elev eminent, student eminent, pictor talentat. Si-a luat toate examenele de intrare la liceu cu nota maxima, a intrat, primul, cu media zece, la Institutul de Arte Plastice din Cluj si a terminat tot cu zece. A avut expozitii personale la Sala "Dalles" in Bucuresti si la Costinesti. I-a pictat un tablou, "Pionul", si marei maestre de sah Elisabeta Polihroniade.
Privind inapoi in timp, Cornel Matis nu isi poate ierta faptul ca nu si-a lasat fiul sa fuga in strainatate. "Avea prieteni studenti straini, colegi si i se propusese sa plece. Dar eu m-am opus si i-am spus ca suntem romani si trebuie sa ramanem in tara. Si intr-o dimineata, pe la ora 2.00, ma suna acasa sa imi spuna ca venise de la Vama Bors si mi-a spus «Taticule, am facut ce mi-ai zis si nu am plecat din tara». Plecase cu un grup de studenti, gata echipat, dar la Bors s-a gandit la ce i-am spus si s-a intors. Daca ar fi plecat, mai traia baiatul meu. Asta regret mult de tot...", rememoreaza el. Vorbele se gatuie, iar batranul pare ca se naruie. Se aduna greu si mai gaseste o farama de putere sa isi aminteasca despre 21 Decembrie, cand Lucian a fost impuscat in inima, iar el nu a stiut. "Dupa ce m-am despartit de copil, in 20 decembrie, m-am dus acasa la Huedin si mi-am dus familia la tara. Am venit in 21 decembrie noaptea. Am fost la atelierul lui Lucian si atat imi pare de rau ca am calcat pe sangele lor in piata. Era noapte si nu am vazut. M-am dus acasa la el, dar nu era. Nu stiam ca este mort", mai povesteste Cornel Matis. In 22 decembrie, dimineata, s-a alaturat unei coloane de revolutionari, care s-a intersectat cu alta coloana, care o aducea pe Doina Cornea, iar manifestantii s-au indreptat spre Catedrala Ortodoxa. Abia atunci i s-a spus ca Lucian a fost impuscat si a plecat sa-i ridice trupul si sa-si ia ramas bun cum se cuvine. "Ei stiau jertfa copilului meu, dar nu-mi spuneau. Trebuia sa mergem sa ocupam televiziunea si atunci Doinea Cornea m-a trimis sa imi gasesc copilul. Si l-am gasit mort, impuscat in Piata Libertatii. Era bun prieten cu Calin Nemes. Erau impreuna", povesteste Cornel Matis.
Barbatul asteapta inca, dupa 20 de ani, sa afle cine i-a omorat fiul si, mai ales, de ce. A deschis chiar si un proces la CEDO, la Strasbourg. Pentru dreptate. Pentru Lucian. Pentru ceilalti. Mai ieri picta in atelierul lui pentru o expozitie, plin de viata, sperand intr-o viata mai buna, iar azi zace sub o lespede alba de marmura, in Cimitirul Eroilor.

Eroul martir Lucian Matis (1960-1989) - Glontul tras de un militar al Armatei i-a curmat viata la doar 29 de ani. L-a lovit in inima, desenand un mac rosu pe camasa. A cazut in Piata Libertatii, in 21 Decembrie 1989, sub un cer plumburiu, fara sa mai apuce sa isi ia ramas bun de la parinti sau de la prieteni. Si-a lasat panzele neterminate, in atelierul din centrul Clujului, agatate in rama ori pe stativ...
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1734 (s) | 24 queries | Mysql time :0.020263 (s)