Circa 130.000 de dosare nu au inca o solutie de despagubire a fostilor proprietari. Indiferent de varianta aleasa, valoarea viitoarelor despagubiri ar putea fi limitata prin lege.
Romania pare sa fie tara care a devenit victima bunelor sale intentii privind despagubirile. O spune Dorina Danielescu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP), citand de fapt Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO).
Mai exact, prin comparatie cu alte tari, cum este cazul Ungariei, care a plafonat despagubirile la 22.000 dolari, Romania a adoptat pana in prezent cea mai favorabila legislatie privind acordarea despagubirilor catre persoanele deposedate abuziv de regimul comunist. Ce ar fi rau in asta?
De la aparitia, in 2001, a legislatiei privind acordarea despagubirilor, statul roman a reusit sa rezolve efectiv circa 30.000 de dosare, din care 15.000 pe Legea 10 si Legea fondului funciar, iar restul pe Legea 9 si Legea 290. În alte peste 14.000 de dosare, proprietarii si-au exercitat optiunea pentru conversia in titluri de plata si asteapta sa primeasca de la stat 1,6 miliarde lei. În plus, peste 130.000 de dosare se afla in analiza la ANRP sau urmeaza sa ajunga aici de la nivelul primariilor.
Cum actiunile statului la Fondul Proprietatea s-au terminat, iar platile cu cash sunt suspendate pana in iulie, pentru cele 130.000 de dosare, un comitet interministerial cauta o solutie, avand termen limita de la CEDO luna iulie 2012.
"Noul act normativ va fi adoptat pana la termenul dat de CEDO, nu inainte de a fi pus in dezbatere publica, cand poate fi, bineinteles, imbunatatit. Noua legislatie va reglementa tipul de masuri reparatorii care vor fi acordate, modalitatea de calcul, precum si sursa din care acestea vor fi platite", spune Danielescu.
Numarul dosarelor pare covarsitor pentru statul roman, astfel ca se vehiculeaza ideea plafonarii valorii despagubirilor, pragurile puse in discutie fiind de 300.000 lei sau de 100.000 lei. Aceste praguri sunt considerate ridicole de catre cei care mai au de recuperat sume de ordinul zecilor de milioane de euro. Argumentele invocate de stat tin de restrictiile bugetare impuse de FMI ?i criteriile de la Maastricht.
Totusi, cat de mare ar fi efortul bugetar anual daca restul despagubirilor se va rezolva in acelasi ritm ca pana acum? "Am auzit de acest proiect. Orice limitare a despagubirii este ilegala, pentru ca s-ar crea doua categorii de cetateni. Unii care au fost despagubiti integral, cu cash sau actiuni la Fondul Proprietatea, si altii la jumatate sau mai jos. Vorbesc de toate persoanele nedespagubite inca, nu doar de familia Auschnit, care mai are de recuperat 35 milioane de euro pentru uzinele Titan, Nadrag si Calan", spune avocatul Corin Trandafir, reprezentantul familiilor Malaxa si Auschnit.
"Marile dosare s-au rezolvat deja. Cu cateva exceptii, au ramas multe dosare cu sume mici. Daca in 11 ani statul a alocat 3,5 miliarde euro pentru despagubiri, din care 0,5 miliarde pentru Malaxa si Auschnit, de ce crede cineva ca lucrurile ar merge mai repede de acum incolo? Sa zicem ca ar mai fi vorba de 3 miliarde de euro pentru urmatorii 11 ani, desi cifra pare mare. Atunci efortul anual al bugetului ar fi mai mic de 300 milioane de euro. Cred ca e o problema falsa si se supraevalueaza valoarea despagubirilor, in conditiile in care peste jumatate din dosarele de care se vorbeste nu vor putea fi probate", explica Trandafir.
"O limitare a despagubirilor ar atrage un val de procese, care vor face mult rau tarii si vor fi suportate de platitorul de taxe. Continuarea acordarii despagubirii in mod cinstit e cea mai ieftina varianta pentru statul roman si, implicit, pentru cetateni. Noua lege ar trebui sa fie flexibila, sa permita statului sa negocieze cu cei pe care trebuie sa-i despagubeasca.
O limitare rezonabila ar fi de genul achitarii imediate a unei parti din valoarea despagubirii, iar restul in transe pe mai multi ani", arata avocatul familiilor Malaxa si Auschnit. Statul poate opta fie pentru despagubiri in numerar, fie pentru emiterea de obligatiuni pe mai multi ani, fie pentru acordarea de actiuni la societatile la care statul mai detine pachete, ajutand in acest fel si piata de capital. De fapt, poate apela la toate variantele de mai sus, sarind peste varianta unui Fond Proprietatea 2, a carui infiintare ar necesita destul timp.
