ZAPADA3
La Bilieşti aşteaptă înfofoliţi zeci de săteni. Cand elicopterul aterizează, primarul vine cu un zambet pe toată fata şi un „Bine aţi venit!” scos de parcă a fost naufragiat pe o insulă pustie. Hai! Faceți şir indian aicea!”, strigă între ei sătenii şi încep să care cutiile cu şuncă, parizer, caşcaval aduse cu elicopterul.
„Avem vreo două săptămâni de când stăm aşa. Şi aşteptăm să ne desfunde şi pe noi, că avem copii la şcoală, avem oameni care munceşte, angajaţi, nu ştiu dacă ia salariu luna asta”, zice o femeie cât aşteaptă să ducă vreo cutie spre marginea câmpului devenit helioport.
Ovidiu Butuc, primarul localităţii, zice că el se cam săturase. Dacă mai ningea un firicel, simţea că acolo, pe loc, o să moară.
„Eu, personal, mă săturasem dând la zăpadă din curte, că aici o nins în serie. Vă zic, mă săturasem! Şi am desfăcut jumătate de drum principal, ca să meargă muncitorii la lucru, dar oamenii nu înţeleg toţi. Ăia bătrânii, da. Dar au sărit tinerii pe mine: „Dar la noi nu scoţi zăpada?”. Păi, ăla e prima dată, drumul principal, apoi altele! Sunt probleme de recepţie aici”, e supărat primarul.
Zăpada a fost mare. Ceva ce nu s-a mai văzut. În locurile unde ar fi trebuit să cadă liniştit, stratul a fost de 70-80 de centimetri. „Au fost cazuri în care oamenii nu s-au văzut cu vecinii 2-3 zile, deşi stau la patru metri distanţă”, zice Butuc.
Dar de-ar fi doar zăpada! „Mai e o chestie cu un pic de umor negru”, adaugă. Una la mână, spune şi el că a murit bătrâna despre care vorbeşte tot satul că nu mai ajunge vreodată la îngropăciune –„Norocul ei că e rece afară”, zice primarul. Evenimentele macabre nu s-au oprit însă doar aici la Bilieşti.
Un mort in primarie
Chiar înainte să aterizeze elicopterul, îl sună pe Butuc paznicul de la primărie. Un bărbat bine ameţit de la cârciuma din sat (perfect aprovizionată chiar şi pe cod portocaliu de viscol) umbla aiurea prin sat, cădea prin şanţuri.
Frig era, zăpadă era, paznicul a fost îngrijorat. L-a întrebat pe primar ce să facă cu omul. „S-a îmbătat crunt, aşa că i-am zis paznicului: „Culcă-l în centrală!”. Şi vreau să vă zic, domnilor, că am un mort în primărie. Domnilor, am un mort în primărie!A intrat în comă, a vomat sânge, nu ştiu ce-a avut, dar e mort. De două ore am un mort în primărie!”, tot repetă, înfrigurat de eveniment, primarul.
„Chiar când aţi venit dumneavoastră s-a întâmplat... Şi de asta am întârziat puţin, pentru că nu mai ştiu pe unde s-o apuc!”, adaugă. S-a gospodărit omul cum a putut. A trimis pe unul după un sicriu, au venit fetele din primărie cu costum, cu ghete, cu „ce trebuie”, a mai trimis câţiva băieţi cu ceva bani, să-l scalde, să-i facă „cele necesare”. „Îl punem în sicriu, îl ducem la casa de prăznuire, până când, noi, primăria, îl înmormântăm”, ridică din umeri primarul şi observă că alimentele au fost împărţite. Se întoarce la ale lui, cât să plece elicopterul. Nu înainte de a rosti un „Dumnezeu să vă dea sănătate!”.
