Rostopasca ajută ochii suprasolicitaţi

A fost folosită încă din antichitate pentru vindecarea bolilor de ficat şi de piele. Rostopasca (Chelidonium majus) se întalneşte în vechile cărţi despre plante medicinale sub numele de ,,buruiana-de-cele-sfinte” sau „iarba-de-negi”. Se dezvoltă ramificat, atingand o înălţime între 30-80 centimetri. Ea înfloreşte, începand din luna mai, pe tot parcursul verii, pană în toamnă. Frunzele sale sunt zimţate şi se aseamănă cu cele de stejar. Din tulpină izvorăşte o sevă galben-portocalie, destul de vascoasă. Rostopasca preferă vecinătatea zidurilor, a gardurilor precum şi livezile sudice. Oricat ar fi vara de secetoasă şi marginile de sud ale pădurilor de uscate, din plantă tot va curge sucul gros, galben-portocaliu, în cantităţi suficiente. Şi în timpul iernii, cand zăpada acoperă tot, puteţi găsi rostopască, dacă aţi ţinut minte locul unde aţi văzut-o prima oară. Această plantă are un miros neplăcut, iritant şi gust amărui, însă efectele sale pozitive asupra organismului sunt demne de luat în seamă.

Stimuleaza functia hepatica

Planta, care conţine o serie de alcaloizi, 12 la număr, are acţiune calmantă, antispasmodică, asemănătoare papaverinei. Se foloseşte pentru liniştirea durerilor de ficat, stimularea funcţiei hepatice, drenarea căilor hepatice şi biliare, creşterea şi eliminarea secreţiei biliare, refacerea celulei hepatice şi a secreţiei externe a pancreasului. Alcaloizii sunt dilatatori coronarieni (rostopasca nu se recomandă hipertensivilor!) şi au o puternică acţiune antivirală şi antitumorală.

Are rol depurativ

Folosită intern, rostopasca este o plantă cu acţiune depurativă, ajutand la curăţarea sangelui şi a ficatului. De aceea, ea are o influenţă dintre cele mai bune şi asupra metabolismului. Rostopasca este folosită cu succes în afecţiunile biliare, renale şi hepatice. Pusă în vin (30 g de rostopască împreună cu rădăcinile se lasă la macerat una, două ore în jumătate de litru de vin alb), înlătură foarte rapid icterul. Este indicată şi în tratarea hemoroizilor care dau arsuri în zona anusului, în combaterea înţepăturilor şi a senzaţiei de „cuţite” în timpul urinării, ca şi contra vajaitului în urechi. In toate aceste cazuri se pot bea cate două, trei ceşti cu ceai (care nu se prepară prin fierbere, ci doar prin opărire) pe parcursul zilei, cu înghiţituri mici.

"Arde" bataturile si negii

Folosită extern, rostopasca este extraordinară în tratarea bolilor de piele, inclusiv a melanoamelor, dar este excelentă şi contra bătăturilor, a negilor şi a eczemelor care nu vor să se vindece. Şi cataracta şi petele pe cornee dispar treptat cu ,,buruiana-de-cele-sfinte”. Sucul ajută chiar în cazul sangerării retinei şi a dezlipirii de retină. Se ia o frunză de rostopască, se spală, iar tulpina ei fragedă se zdrobeşte între degetul mare şi degetul arătător, umezite în prealabil. Zeama astfel obţinută este unsă cu arătătorul, ţinand ochii bine închişi, înspre coada ochiului. Deşi nu este pusă direct în ochi, acţiunea ei se simte la nivelul ochilor. Acest tratament se poate încerca pentru a trata cataracta, vederea slabă şi în mod preventiv pentru ochii sănătoşi, dar suprasolicitaţi.

Nu depasiti dozele recomandate!

Rostopasca în doze mari, administrată intern, poate fi extrem de toxică. Depăşirea dozei interne, de una, două linguriţe infuzie (0,5-1%) la trei ore, poate provoca intoxicaţii manifestate prin arsuri în gat, greţuri, vărsături, diaree şi urinare cu sange, dureri de cap, ameţeli, delir, halucinaţii, respiraţie încetinită, congestie pulmonară, asfixiere şi chiar moarte. La primele semne de intoxicaţie, bolnavul trebuie dus la medic. Se acţionează prin provocarea de vărsături (cu multă apă caldă), apoi i se administrează ceaiuri de nalbă şi stimulente respiratorii.

Moduri de folosire

Infuzia: o linguriţă rasă cu rostopască mărunţită la 250 ml apă- se opăreşte doar.
Suc proaspăt: frunzele, tulpinile şi florile se spală şi se trec în stare umedă prin storcător (pentru folosirea externă).
Tinctura: se procură din farmacii, fiind un preparat homeopatic şi se administrează de două, trei ori zilnic cate 10-15 picături în puţină apă.
Macerat de vin: se toarnă o jumătate de litru de vin alb peste 30 g de rostopască cu rădăcini cu tot şi se lasă să stea una, două ore, apoi se filtrează şi se bea cu înghiţituri mici.