News Flash:

Sindicalistii in fata adevarului: Manifestari fara finalitate

20 Aprilie 1999
1257 Vizualizari | 0 Comentarii
•Dupa ce, la sfarsitul lunii martie, mitingurile organizate de cele patru mari confederatii sindicale nu si-au atins scopul - respectiv fortarea dialogului cu Guvernul, sindicalistii au inceput organizarea celei de-a doua etape a programului de actiuni revendicative. Astfel, ieri, s-a desfasurat o greva de avertisment de doua ore, ca preambul al grevei generale programate pe 26 aprilie; evident, aceasta din urma nu va avea loc daca cele doua tabere, respectiv Guvernul si sindicatele, nu vor ajunge la un compromis.

Cereri considerate inacceptabile

Initial, una din revendicarile sindicalistilor era de ordin politic: introducerea votului uninominal. Ulterior, aceasta a fost xuitatax - pentru ca legislatia munii prevede clar ca revendicarile sindicale nu se pot referi la sfera politicului. Dar motivul real pentru care s-a renuntat la acest punct, de altfel intens solicitat de unele partide politice, este vizibila simpatie existenta intre centralele sindicale si partidele opozitiei - carora introducerea votului uninominal nu le-ar fi ajutat deloc. Astfel, coloratura politica a viitoarelor miscari de protest este, daca nu evidenta, cel putin certa. De altfel, trocul (in urma caruia sindicalistii au renuntat la punctul cu pricina in schimbul unui minim sprijin politic) este o practica cunoscuta si larg utilizata pana acum de confederatiie sindicale din Romania - si marturie sta sprijinul acordat in octombrie '96 fostei opozitii aflate acum la putere, din nefericire insa fara rezultate viabile sau cel putin concrete. Practic, sindicatele fac parte, aici si acum, din zona tulbure a spectrului politic - fapt obisnuit democratiilor vestice, insa doar ca element de presiune.

Privind cu atentie revendicarile inaintate guvernului, se vad si argumentele care sustin afirmatia: mai toate sunt, politic, derivate ale stangii: protectia sociala, tichetele de masa sau majorarea salariului minim pe economie sunt calchiate efectiv dupa zicerile social-democratilor.

Bineinteles, asta nu inseamna ca cererile sindicalistilor nu sunt corecte sau nu sunt fundamentate. Dar problema este ca rezolvarea spre care se tinde - declansarea unei greve generale din care actuala coalitie va iesi grav sifonata si aproape compromisa, eventual chiar demisia guvernului si organizarea de alegeri anticipate - nu este o solutie. Criza pe care o traverseaza Romania este cauzata atat de incapacitatea clasei politice romanesti, dar mai ales de peisajul economic general.

Mai pe larg, pentru ca rezultatele practice arata valoarea clasei politice, este clar ca atat fostii, cat si actualii administratori ai tarii nu au fost si nu sunt capabili sa faca fata cerintelor alinierii la standardele occidentale: lipsesc, dupa zece ani, rezultatele pozitive. Produsul intern brut scade, inflatia este galopanta iar industria se zbate intre un protectionism alandala executat al pietei interne, subventii mascate, pierderi si pierderea pietelor de desfacere. Si probabil ca, pe viitor, starea aceasta de fapt se va permanentiza - pentru ca viitorii oameni politici sunt tot cei de acum.

Pe de alta parte, odata cu globalizarea economiilor, mentinerea Romaniei in "carantina" (adica refuzul de a "pompa" fonduri in economie) va avea ca efect inrautatirea si mai accentuata a fenomenelor ce se fac acum simtite. Nici vorba de modernizari, retehnologizari, reconversii ale somerilor, crearea unor noi locuri de munca sau aparitia unor noi industrii - capabile sa absoarba forta de munca disponibila si sa exporte eficient si consistent.

Acestea sunt motivele pentru care manifestarile de protest ale sindicatelor nu-si vor atinge scopul - cel de a gasi o iesire din impasul in care se balaceste Romania de cativa ani.

O revolutie imposibila

Faptul ca, imediat dupa Revolutie, industria romaneasca a intrat intr-un declin care nu a putut fi stopat de cateva cabinete si doua guvernari de orientari diferite poate indica un lucru absolut sinistru: politica Romaniei a scapat de sub controlul alesilor, respectiv al Parlamentului. Cu alte cuvinte, ne-am pierdut independenta politica! Altfel nu se pot explica greselile repetate, imobilismul si pasivitatea legislativului, calitatea actelor lislative, inapetenta Guvernului in a face ordine si imposibilitatea in care se gaseste, de exemplu, Fondul Proprietatii de Stat - organism care, in loc sa restructureze si sa rentabilizeze industria de stat (care a mai ramas), indeplineste simplul rol de vanzator la taraba cu intreprinderi. Piata interna este ravasita efectiv de importuri la pret de dumping, pietele externe au fost pierdute, iar producatorii interni sunt nevoiti, acum, sa puna capat unei activitati altadata rentabile. Peisajul este efectiv unul de cosmar; in agricultura si alimentatie, de exemplu, din peste 70 de Avicola au rezistat doat 7 - care asista neputincioase la invadarea pietei interne de producatorii externi, ale caror exporturi sunt subventionate (in timp de Romaniei i se interzice expres acest lucru!). in chimie-petrochimie, consumul pietei interne a scazut atat de mult incat poate fi asigurat de productia doar a uneia (din cele 7) firme producatoare de fire-fibre sintetice. Iar exemplele pot continua. Pe de alta parte, calitatea produselor romanesti, ca si preturile, sunt net depasite de produsele tehnologiilor occidentale.

Acestea sunt problemele la care un miting general, o greva de avertisment si una generala nu pot aduce solutii; cel mult pot genera o noua revolutie, in care actuala clasa politica, dovedita ca incapabila, sa fie definitv inlaturata. Si, pentru ca balcanismul a gasit in Romania a doua patrie, cei vechi vor fi schimbati cu unii noi - dar absolut la fel de ineficienti.

Reorientarea sindicatelor

Manifestarea de astazi, respectiv greva de avertisment de doua ore (intre orele 9 si 11), fireasca climatului post-decembrist, are, spre deosebire de celelalte actiuni sindicale, doua trasaturi noi. In primul rand, este o actiune comuna a celor patru mari centrale sindicale - care au ajuns la o intelegere atat in privinta revendicarilor, cat si a programului de actiuni. Faptul denota o revenire in forta a sindicalismului (pentru ca esecul guvernarilor de dupa 1996 - la alegeri actuala coalitie fiind larg sustinuta de sindicate - a aruncat miscarea sindicala intr-un nemeritat con de umbra), dar mai ales o maturizare in sens politic a acesteia. Cu puternic accent social, revendicarile sindicalistilor au avut, la un moment dat, tangente politice, reflectand o noua orientare a doctrinelor. Este vorba de incercarea de a capta atentia, dar mai ales interesul si sustinerea partidelor politice, semi-oficializandu-se astfel practica unui lobby politic - care se practica pe larg in tarile occidentale.

In al doilea rand, ceea ce este demn de remarcat este antrenarea in conflict, in mod real, a patronatelor. Partener de negocieri cu rol mai mult figurativ, patronatele nu au reusit, in zece ani de democratie, sa satisfaca cererile sindicale decat in mica masura. De la salariul minim si concediile de odihna si pana la cresterea nivelului de trai al salariatilor, problemele ridicate de sindicalisti necesitau, in realitate, un alt partener de negocieri, respectiv guvernul, si nu patronatele - ale caror pozitii au fost constant subrezite atat de politica fiscala, de exemplu, cat si de imposibilitatea de a face fata crizei economice pe care o traverseaza Romania. Pe de alta parte, patronatele ofera doar o jumatate de partener de negocieri - pentru ca marea masa a sindicatelor este constituita din actuali si fosti salariati ai statului, procente care nu se reflecta si in structura patronatelor. Cu alte cuvinte, gradul de sindicalizare, ridicat spre 70 la suta in actualele si fostele firme de stat, este mult redus in firmele cu capital privat - si de aici provine una din rupturile existente intre sindicate si patronate. Noutatea pe care o aduce conflictul de munca ce se prefigureaza la nivel national este faptul ca sindicatele si patronatele au ajuns, pe parcursul a mai putin de 6 luni de negocieri, la un acord tacit - in ciuda incongruentelor semnalate.

Problemele pe care le ridica rezolvarea acestei noi ecuatii sociale - cu implicatii atat economice, cat si politice - nu tine insa nu de vointa politica, sau de deschiderea spre dialog a partidelor de la guvernare. in momentul de fata, in impas se afla nu sindicatele, patronatele, partidele politice, coalitiile sau doctrinele, ci insasi Romania. Aruncata in apele tulburi ale unei recesiuni mondiale, cu o economie subreda tehnologic, condusa politic de o clasa inca nematurizata si economic de o pleiada de afaceristi care nu-si cunosc inca interesele (globale sau punctuale, indiferent), Romania "dispune" de o bomba sociala cu fitilul aprins pe care nu o poate dezamorsa decat cu ajutorul unei cresteri economice sanatoase si rapide. Din nefericire, este un cerc vicios: aceasta nu se intrevede, spun specialistii, decat atunci cand investitiile straine vor trece de un prag minim, ce va fi depasit odata ce in Romania vor fi conditii prielnice. Pana atunci, ne vom multumi sa fim romani - si dupa cum se stie, romanii nu sunt o natie, ci o profesiune. 
avicola reorientarea sindicatelor
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1954 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019692 (s)