News Flash:

Singurul vanzator de ziare orb

21 Septembrie 2000
894 Vizualizari | 0 Comentarii
•Lucrul acesta il face pentru 10.000-15.000 de lei pe zi •Mihai nu foloseste bastonul, ci se descurca dupa simturile extraordinar de dezvoltate •Locuind intr-un bloc numai cu familii de profesori si medici, acestia fac presiuni asupra familiei Bosinceanu pentru a se muta

Mihai Bosinceanu a ramas orb inca din primele luni de viata, in urma unei encefalite. Dupa ce a absolvit cursurile Scolii speciale din Tg. Frumos, la varsta de 15 ani si-a gasit de lucru la Cooperativa Munca Invalizilor din Iasi. Aici a lucrat vreme de 15 ani. Intre timp, s-a casatorit cu Liliana, si ea handicapata de la o varsta frageda. Boala ei, diagnosticata "parapareza spastica", nu i-a permis sa lucreze undeva, astfel ca si-a dedicat intreaga activitate sotului sau orb si celor doua fiice ale lor, astazi in varsta de 10 si 3 ani. Fire nelinistita, Mihai Bosinceanu, ajuns la varsta de 34 de ani, nu s-a putut obisnui nici o clipa cu sedentarismul, asa incat a incercat sa-si completeze veniturile obtinute din pensia de 800.000 de lei. S-a angajat ca difuzor de presa ambulant. Cum este posibil ca un orb sa poata vinde ziare si reviste pe strada? "Dupa ce am iesit la pensie, in 1995, m-am apucat sa vand ziare. In primul an, am fost insotit de sotia mea, timp in care mi-am facut o clientela prin magazine, farmacii si frizerii din zona in care locuiesc. Tot cu ajutorul nevestei, mi-am facut abonati si din randul locatarilor unor blocuri din apropiere. Dupa aceea m-am descurcat singur". Mihai Bosinceanu nu foloseste bastonul alb, ci se descurca dupa simturile extraordinar de dezvoltate.

Pentru a ajunge la casa parinteasca din Prisacani, Mihai numara statiile si portile gospodarilor

In acesti cinci ani, Mihai s-a izbit doar de trei ori de rautatea si batjocura vazatorilor, a unor indivizi lipsiti de cel mai elementar spirit civic. Trebuie sa specificam ca, asemeni celorlalti nevazatori, recunoaste bancnotele dupa pipait. Intr-o zi, un individ, care a cumparat un ziar, i-a cerut rest de la 50.000 de lei, desi ii daduse 10.000. Nestiind ce fel de tip avea in fata, Mihai nu s-a impotrivit si i-a dat diferenta de la 50.000 de lei. In fiecare zi, indiferent de vreme, Mihai Bosinceanu se trezeste la ora trei, isi face cafeaua si la ora 4,30 pleaca la "Difuzare". Isi ia sub brat pachetul de ziare si reviste si pana se deschid unitatile comerciale carora le duce presa, umbla prin mijloacele de transport in comun. Lucrul acesta il face pentru 10.000-15.000 de lei pe zi. Dupa ce termina difuzarea face piata si apoi se culca. In timpul liber citeste carti in alfabetul Braille, asculta stirile sau canta la acordeon. Mihai nu-i uita nici o clipa pe cei care i-au dat viata si l-au crescut, parintii. Cand poate, se urca in autobuz si se duce in vizita la ei, la Prisacani. Nu are nevoie de insotitor, se descurca singur numarand statiile si apoi portile gospodariilor pana la casa parinteasca.

"Suntem o pata pe obrajii medicilor si profesorilor din bloc"

In felul sau, Mihai este un om deosebit, cu un curaj iesit din comun si o dragoste de viata asemenea. Isi iubeste foarte mult familia si nu vrea sa cedeze in fata oricaror greutati s-ar ivi.
Familia Bosinceanu locuieste intr-un bloc ai carui locatari sunt intelectuali cu pretentii. Am vizitat apartamentul acestei familii si am ramas placuti impresionati de ordinea si curatenia existenta peste tot. Sotii Bosinceanu nu au restante la intretinere, nu tulbura linistea colocatarilor sub nici o forma si, cu toate acestea, constituie un ghimpe in aceasta colectivitate. "Vecinii mi-au spus sa contribui cu bani pentru instalarea unei centrale termice de scara. Noi nu avem milioane de lei pentru aceasta centrala. Si-atunci ne-au spus sa ne mutam de aici, pentru ca le stricam faima. Am cumparat cu sacrificii pe care numai noi le stim acest apartament. Mi-am dat seama ca nu era vorba atat de lipsa banilor pentru centrala, cat de faptul ca noi suntem handicapati, ceea ce inseamna o pata pe obrajii lor de profesori si medici. Nu vreau sa ma mut de aici. Nu vreau sa stau sub talpa nimanui. Sa fim lasati in pace, caci noi nu cersim si nu vom cersi mila nimanui", a spus Liliana. Atitudinea unora dintre locatarii din blocul nr. 482, scara B, este cel putin vrednica de mila, daca ne gandim macar la faptul ca ei, cu aere de intelectuali si plini de dispret fata de oamenii simpli, dar corecti, au datorii la intretinere.
Chiar daca nici o clipa in discutia noastra nimeni nu s-a plans de greutatile prin care trece, am inteles ca aceasta familie, ce poate fi admirata pentru curajul cu care infrunta necazurile vietii, ne-am dat seama ca un ajutor din partea societatii este cat se poate de bine venit. De exemplu, Catalina, fetita de 10 ani, are absoluta nevoie de ochelari care costa circa 400.000 de lei, suma ce nu este la indemana familiei (patru persoane) cu un venit lunar de numai 1,5 milioane de lei.

Este o vorba in popor: "Sarac si curat". Mihai Bosinceanu, chiar in conditiile grele prin care trece familia sa, vrea sa-si castige existenta muncind pe masura posibilitatilor sale. Este hotarat sa-si continue activitatea de difuzor de presa, sa-si gaseasca si alti clienti din cartier, carora sa le poata duce la domiciliu ziarele preferate si, daca va putea, sa contribuie si el la plata pentru instalarea acelei centrale termice. Optimismul lui este, insa, prea mare si, chiar daca se va supara pe noi, facem un apel la cei cu dare de mana pentru a-l ajuta. In felul lor, sotii Bosinceanu sunt niste eroi pentru zilele noastre.
Magda OLTEANU
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1288 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018749 (s)

loading...