Soțul Oanei Țoiu, Ciprian Stănescu, legături cu ONG-urile lui Soroș și USAID! A făcut facultatea în Ungaria la universitatea finanțată de acesta

Ciprian Stănescu este soțul ministrului de Externe Oana Țoiu și are o întreagă carieră în spate în interiorul unor ONG-uri cu puternice legături cu Soroș și USAID. Acesta a fost în conducerea unor astfel de organizații, având putere de decizie.

Oana Țoiu a fost surpriza din Guvernul Bolojan. Ministrul de Externe a fost numit în persoana Oanei Țoiu care nu are absolut nicio competență în acest domeniu. În cazul Oanei Țoiu, legătura cu diplomația este una superficială. Potrivit propriului CV, în perioada 2005–2007 a activat în cadrul Active Watch, într-un proiect de monitorizare media care a implicat colaborări punctuale cu Ministerul Afacerilor Externe, Salvați Copiii și TVR. Activitatea sa a fost mai degrabă periferică în raport cu atribuțiile unui ministru de Externe. De altfel, în CV-ul depus sunt menționate inclusiv participări la conferințe – detalii care, în mod normal, nu figurează într-un document oficial de carieră profesională.

Soțul Oanei Țoiu, Ciprian Stănescu, legături cu ONG-urile lui Soroș și USAID

Ciprian Stănescu, soțul ministrului de Externe USR Oana Țoiu, este mai mult decât un simplu expert în „leadership” sau un figurant în sectorul ONG. Cariera sa, pusă sub lupă, relevă o rețea bine înrădăcinată de conexiuni cu structuri globale care influențează în mod direct politica și societatea românească, cu puncte de sprijin evidente în organizații precum Aspen Institute, USAID și, inevitabil, în cercurile de influență ale lui George Soros.

Ciprian Stănescu a lucrat timp de un deceniu în cadrul Aspen Institute România, o filială a influentei organizații transatlantice cu tentacule în fiecare colț sensibil al Europei de Est. În calitate de Director pentru Afaceri Corporative și Comunicare Publică, Stănescu a gestionat direct programe de leadership și dezvoltare strategică – adică exact acel tip de „formare” prin care elitele politice și administrative sunt modelate pentru a servi interese externe.

Mai mult, în 2011, Stănescu a reprezentat Aspen Institute la „Black Sea NGO Forum”, o conferință susținută de USAID (agenția oficială de influență externă a guvernului american) și de Open Society Institute – organizația-fanion a lui Soros. Participarea sa la acest eveniment nu este un simplu detaliu de CV: este dovada participării directe în forumuri construite de rețelele care, sub pretextul „societății civile”, au alimentat schimbări de regim, polarizare socială și colonizarea economică a estului Europei.

Studiile? La universitatea fondată de Soros. Rețeaua? Adânc înrădăcinată.

Parcursul academic al lui Ciprian Stănescu nu lasă loc de ambiguitate: a absolvit un master la Central European University (CEU), instituție fondată, finanțată și controlată ani la rând de George Soros. Această universitate a fost de la început concepută ca un bastion ideologic, menit să formeze elite obediente ideologiei globaliste și să răspândească valorile „societății deschise” în spațiul postcomunist.

Pe lângă CEU, Stănescu a colaborat cu Ashoka, o organizație internațională axată pe „schimbare socială” – un eufemism pentru influență discretă în zone strategice. Și Ashoka, la rândul ei, a beneficiat de finanțări constante din partea rețelelor Soros.

Faptul că un om atât de conectat la interesele unor structuri private transnaționale se află astăzi în proximitatea guvernării, prin soția sa – deputat și ministru USR –, este mai mult decât îngrijorător. Este dovada vie a modului în care România nu mai este condusă din interior, ci de la Washington, Bruxelles sau Budapesta, prin sateliți cu pretenții de „societate civilă”.

Ceea ce până mai ieri părea o teorie a conspirației este azi realitate documentată: România are oameni în funcții-cheie, conectați direct la rețele care promovează ideologia lui Soros și valorile „reconstruirii” globale, indiferent de voința cetățenilor.

CV-ul lui Ciprian Stănescu nu este doar o înșiruire de funcții, ci un manual despre cum se infiltrează influența externă în structurile-cheie ale unei țări. Sub paravanul leadershipului și al dezvoltării societății civile, se construiește o nouă oligarhie, în care deciziile importante nu se mai iau la urne, ci în forumuri internaționale obscure, finanțate de aceiași actori globali care au destabilizat regiuni întregi.