Stancile neobisnuite din Israel

Cele mai multe lucrari de geomorfologie definesc frecvent ca "relief ciudat" acele forme cu infatisari originale, datorate "comportamentului" rocilor, avand diferite grade de duritate si deci cu rezistente diferite la actiunea eroziva a agentilor externi, acest proces fiind numit eroziune diferentiala. Desi relieful ciudat este in primul rand o consecinta a varietatii petrografice, nu putem neglija faptul ca roca se comporta diferit si in functie de zona climatica in care se afla, deci in functie de preponderenta unuia sau a altuia dintre agentii externi(alterarea, dezagregarea, eroziunea glaciara, eroziunea crionivala, eroziunea continua sau intermitenta a apei, eroziunea eoliana), la care se adauga si eroziunea litorala, acolo unde apele lacurilor si marilor au fost sau sunt in prezent raspunzatoare de infatisarea tarmurilor.

Fortareata

Masada, ceea ce in ivrit inseamna "fortareata", reprezinta una din cele mai cunoscute forme de relief ciudat, fiind detasata prin eroziune de apele tributare Marii Moarte fata de restul Muntilor Hebron. Vaile care s-au adancit in versantii muntilor din jur au aspect de canion: sunt vai cu versanti simetrici, abrupti, cu profil in trepte, impus de structura orizontala a formatiunilor geologice dure. Prin apropierea obarsiilor a doua canioane vecine(Masada si Arugol) a rezultat un martor de eroziune inalt de 462m(fata de nivelul Marii Moarte, dar cu numai 54m deasupra nivelului 0 al Oceanului Mondial). In jur, platourile Desertului Iudeea, care trec de 600m deasupra Marii Moarte, domina cu putin martorul de eroziune, dar, ca si acesta, sunt delimitate prin abrupturi de peste 400-500m fata de sesul de pe fundul grabenului. Astfel, impunatoarea stanca reprezinta o adevarata fortareata naturala, amplasata in planul mai larg al abrupturilor care ne amintesc de expresia consacrata a geografului roman Victor Tufescu, cu privire la tara Vrancei: "se apara prin propria ei natura". Platoul superior ce reteaza stanca, datorat structurii cvasiorizontale, este usor inclinat de la vest la est(70m diferenta de nivel) si are exact dimensiunile necesare unui asemenea punct strategic: 610m lungime, 200m latime si o circumferinta de 1330m. Pe acest platou se afla azi ruinele fortificatiilor Masada, aparate de povarnisurile stancii. Si tot aici s-a salvat Herod, regele evreiilor, impreuna cu tanara sa sotie Mariamne, cand partii au cucerit Ierusalimul in anul 42 i. Cr.
Desi aceste abrupturi au reprezentat un sistem de aparare natural, abil valorificat de triburile evreiesti, Herod a ordonat construirea unui zid si a unui sir de cazermate pe muchia platoului, un efort urias pentru acele vremuri. Dar ambitiile sale nu s-au marginit doar la fortificarea stancii; el a impus ridicarea in interior a unei resedinte regale, cu palate somptuoase, bai publice, locuinte pentru inaltii functionari si pentru armata. Mai mult, pentru toti acestia s-au amenajat excavatii ce permiteau stocarea unei mari cantitati de hrana, iar cele 12 rezervoare enorme puteau retine peste 40.000 m3 de apa pentru alimentatie, bai si chiar pentru culturi agricole pe platou, in acest mediu semiarid. Lucrarile au facut din Masada o fortareata inexpungabila la asedii.
Dupa caderea Ierusalimului si distrugerea templelor evreiesti de armata romana in anii 70, aici s-au refugiat ultimii aparatori cu familiile lor. In fata trupelor romane asediatoare, conduse de guvernatorul roman al Palestinei, Flavius Silva, ei au opus o rezistenta eroica timp de doi ani. Aceasta a culminat cu crearea unei brese de catre asediatori in zidul de pe muchie; capturarea evreilor devenea iminenta, asa ca fanaticul conducator Eleazar ben Yair ordona o sinucidere in masa onorabila, preferabila sclaviei.
Legenda a sporit interesul pentru vizitarea stancii fortificate, astfel ca s-au amenajat cai de acces, dar si de protectie, teritoriul fiind inclus in sistemul Parcurilor Nationale Israeliene sub numele de Parcul National Masada.