Stevie planta
Banala ştevie, Rumex patienta, este considerată de foarte mulţi specialişti un supraaliment. Plantă cu frunze verzi, alungite, ştevia creşte în toate zonele din lume cu climă temperată. Originea ei este pe continentul european, unde apare în flora spontană cu precădere pe văile râurilor, la marginea pădurilor, de la câmpie până în zonele de deal. Fiind o plantă nepretenţioasă, adaptată la clima temperată, este culeasă direct din natură, nefiind necesară cultivarea ei.
Indicată în anemie feripriva
Ştevia este de 300 ori mai dulce decât zahărul de trestie, dar aportul caloric este de doar trei sutimi din cel al zahărului de trestie. Gustul lui este asemănător, fără să provoce totuşi obezitate, boli cardiovasculare, tensiune arterială crescută, scleroza vaselor sanguine, miopie, diabet etc. Datorită elementelor componente: fier activ, fosfor, potasiu, magneziu, acid oxalic, săruri de calciu şi vitamina C, planta este diuretică, detoxifiantă, fiind indicată în depresie şi oboseală, anemie feriprivă. Una dintre cele mai importante calităţi ale şteviei este aceea că reglează nivelul zaharului în sânge (glicemia), potolind astfel pofta de dulciuri şi temperând senzaţia acută de foame.
De asemenea, consumul de ştevie crudă stimulează energia mentală şi fizică şi opreşte bacteriile ce determină cariile dentare.
Sfaturi!
Curele cu ştevie nu se recomandă persoanelor cu hiperaciditate, gută, artrită, reumatism sau litiază renală din cauza conţinutului în oxalaţi.
Pentru a evita diminuarea conţinutului de acid oxalic nu preparaţi termic această plantă şi nu o consumaţi împreună cu lactate.
Cura detoxifianta
Pentru a vă scăpa corpul de toxine, beţi timp de o săptămănă, de trei ori pe zi, un ceai preparat din 20 g de rădăcină de ştevie, fiartă zece minute într-un litru de apă.
