News Flash:

Strigoii

3 Mai 1999
791 Vizualizari | 0 Comentarii
"Strigoii" - un eveniment. Repertorial inainte de toate. Facut sa marcheze izbinda unui impatimit dupa teatrul atit de modern al marelui nordic, intr-o vreme atit de nefavorabila actelor de curaj in materie de preferinta axiologica. Piesa e adusa la rampa dupa ani de aminari si tergiversare. Sa ne bucuram deci ca o intentie nobila a devenit realitate. G.B. Shaw, arhicunoscut de-o Europa intreaga pentru inteligenta-i, talentul, sagacitatea-i artistica, invatase special norvegiana spre a-l citi pe Ibsen in original, el ce se socotea dramaturgul nr. 1 de la Shakespeare incoace, Mizanscena cursiva, ce te duce cu gindul ca asisti la o desfasurare dramatica plina de rasturnari de situatie neasteptate, ca te afli intr-o saga, in care totu-i posibil in oricare moment, unde tonalitatile alterneaza, ritmicitatile se intretaie, surprizele se succed, unghiurile de vedere se modifica, conflictele se acumuleaza. Efectele scenografice de mare efect. Ilustratiile muzicale bine gasite spre a valoriza momentele cheie, tensionindu-le psihologic. -"Sint un cadavru viu" - asisti la o drama existentiala ruinatoare pentru protagonist, aflat cu destinu-i la o rascruce, pe care-l percepe ca un anti-destin, ca tot ce poate fi mai descurajant pentru cel in cauza. Are tot. Cel putin aparent. Pina la proba contrarie. Care nu va intirzia sa-si faca intrarea in scena. E bogat. E dotat. E iubit de o mama munificienta. Care nu mai are pe lume decit un scop. Sa se realizeze prin fiu. Sa se rascumpere de pustiul propriei vieti prin fericirea acestuia. Pentru realizarea careia e dispusa sa nu precupeteasca nimic. C-o daruire de mater dolorosa in linie reformata. Ca o buna crestina. Trecutul ei - un infern. Doar de ea cunoscut. Aparentele cu totul altele decit realitatea launtrica a trairilor proprii. Are ferma ei. E cineva printre semeni. Nimic aparent nu-i lipseste. Ambitii desarte nu-i macina cugetul. Ca mama e mindra de fiu a carui intoarcere o umple de bucurie. La Paris, Osvald s-a afirmat ca un artist cu chemare, ziarele scriu despre el, notorietatea nu-l ocoleste, mizeria viata nu i-o ingreuneaza. Premizele fericirii par a-i suride. Dupa indelungi tainuite frustrari, se poate in sfirsit bucura ca lucrurile-s pe un bun fagas puse. Numai ca, numai ca, in fiu irumpe ereditarea nefasta a tatalui. In chip de trol. In chip de strigoi. In chip de Doppelganger malefic. Nu mai poate lucra. Simte cum se prapastuieste in gol. Ameteste. Se pierde. Apetenta existentiala se afla-n cadere libera, tristimania-l naruie ontic, dezagreindu-l egotic, ecartelindu-l neuropsihic. Un omolog devastat de morbiditate cistiga in fiinta-i teren. Il asalteaza tot mai frecvent. Il impinge catre nefast. Amenintind a-l prapastui in abgrundul dementei. L-a preluat pe cale ereditara. Nu-i vina lui. I s-a transmis. O data cu viata. - "M-ai intrebat daca vreau sa ma nasc?" - isi culpabilizeaza mama - demonic, dramatic, disperat, exasperat, vacuu. Ar vrea sa traiasca. Ar vrea sa se bucure. Ar vrea sa arate ce poate. Ca tinar artist care-a cunoscut betiile pe care ti le dau furorile creatoare. In care te poti cufunda ca-n tot ce-i mai datator de grandoare, de luminozitate, de optimism, de desfatare launtrica vasta. Ravagii facea luesul in epoca, morb de-o virulenta devastatoare, ce calamita destine exceptionale, naruind in demente minti geniale. Maupassant, Eminescu, Van Gogh, Flaubert, Nietzsche - citeva cazuri. De aici acest Weltanschauung ait de demantelant pentru lovitul de sechelele terificei spirochete. Statuara, tragica, resemnata, indurerata, materna, framintata, scenica, densa, protagonista te duce cu gindul la Sarah Bernhard. ( "- Margareto, te-am vazut aseara in Celestina - Da? - Foarte buna fata seea, Violeta Popescu, draga" - o inghimpa Any Braesky, "mult mai regina decit regina Angliei", pe vecina de loja Maria Davidoglu, in auzul salii intregi, fiindu-i prietena atinsa de hipoacuzie-apud Catalina Buzoianu, NOVELE TEATRALE). Ce sa raspunzi unui atac atit de casant? Nu-ti ramine decit suferinta. Cind resemnat, cind convulsiv, rece, fierbinte, indurerat, sfirtecat, iluminat, fulgurat, sobru, drastic, cu scinteieri de dementa in ochi de-o veracitate datatoare de autenticitate interpretarii Calin Chirila e un Osvald notabil. In pastorul Manders, Sergiu Tudose stilizeaza c-o acuratete de giuvaergiu; elegant, sobru, scapator, ultranuantat, rabinic, dinamic, comprimat, sugestiv, e-n plin recital. In timplarul Engstrand, Petru Ciubotaru e ambiguu, insinuant, imprevizibil, duplicitar, om de jos, c-o psihologie dibuitoare, cu indrazneli si reculuri, ascuns, naravit, primitiv, fluctuant, sinuos, psihologiceste neincadrabil, vag, contradictoriu, conjunctural, corupt, disponibil, nici perdant nici cistigator, cel ce incearca sa dea din coate printre altii mai breji decit el, - lumpenul, oarecarele, neintregul, demaratorul de actiuni fara sansa, lovitul de soarta, inaptul de-o conduita cit de cit eficienta. Monia Pricopi in Regine - dezinvolta, flexibila, magnetica, atractioasa, volubila, ondulinda, gratioasa gimnasta, ingenunche, e calina, serpuieste, diagonalizeaza scena vivace, joaca plin de nuante, place, promite, da satisfactie, se preleva.
O seara norvegiana de o coloratura speciala. Care te pune-n contact c-o lume problematica, a extremului nordic. Unde totu-i dur, aprig, conflictual, sententios. E lumea Walhalei, tutelata de Odin, corespondent al lui Wotan. In care fiecare destin e apasat de blestemul trecerii pe pamint ca prilej de suferinta atroce. Si-atunci nu-ti ramine decit sa invoci lumina ca adjuvant, salvator in clipa plecarii catre necunoscutul transcendent: Licht. Mehr Licht. Lux post tenebras.
Eugen Andoni
Distribuie:  
Incarc...

Libertatea.ro

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2121 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020241 (s)