News Flash:

Tehnologia tepei

14 Februarie 2000
972 Vizualizari | 0 Comentarii
•In ultimii ani, pe mesele judecatorilor s-au adunat din ce in ce mai multe dosare de inselaciune, in care autorii sunt acuzati ca au pacalit partenerii de afaceri cu sume fabuloase, cu putine sanse de a fi recuperate.

Potrivit ultimului alineat al art.215 din Codul Penal, se pedepseste cu inchisoare de pana la 20 de ani orice fapta de inselaciune cu un prejudiciu ce depaseste suma de 50 de milioane de lei. Acest articol din Codul Penal a fost modificat ultima data in 1996, cand 50 de milioane de lei reprezenta o mica avere, astfel incat cei ce se ocupa cu inselatul partenerilor de afaceri nu mai risca ani grei de puscarie decat pentru sume de ordinul sutelor de milioane. Deoarece in astfel de cazuri se impune arestarea vinovatilor, urmata aproape inevitabil de o condamnare substantiala, persoanele inselate isi pot lua adio de la banii pe care trebuie sa-i recupereze.

"Biletele la ordin", intre civil si penal

Pana nu demult, inainte de aparitia modei cu "biletul la ordin" emis de catre un cumparator care nu dispune pe moment de lichiditati, cei ce se ocupau de inselaciuni in stil mare foloseau in special cecurile fara acoperire. De exemplu, reprezentantul unei societati cumpara marfa de la o alta societate, pe care o achita cu o fila CEC, cu toate ca nu avea lichiditati in contul din banca. Cand cei care au vandut marfa incercau sa deconteze cecul, aflau ca respectivul cont din banca este gol.

In mai toate cazurile, urma plangerea la politie si ancheta penala, iar daca invinuitul dovedea ca avea in derulare afaceri care urmau sa-i alimenteze contul, infractiunea era incadrata juridic la falsificare de moneda. De la introducerea platilor cu bilete la ordin, numarul inselaciunilor a crescut, majoritatea fiind incadrate la "consecinte deosebit de grave", care sunt pedepsite ca si omorul calificat.

Deoarece in Codul Penal la articolul despre inselaciune nu se face vorbire despre bilete la ordin, s-a considerat ca un litigiu intre doi parteneri, dintre care unul a dat marfa iar altul a platit-o cu un bilet la ordin fara acoperire, se poate rezolva numai pe cale civila. Altfel spus, persoana inselata urmeaza sa introduca o actiune civila de recuperare a daunelor, pentru deschiderea careia trebuie sa achite 10% din valoarea sumei solicitate. Magistratii sunt de parere, insa, ca poate fi considerata inselaciune si pedepsita ca atare fapta unei persoane de a emite un bilet la ordin stiind ca nu are banii disponibili in cont si nici alte afaceri care sa-i permita achitarea debitului.

Vinovatia inselatilor

Deoarece, numai la nivelul judetului Iasi s-au inregistrat o sumedenie de cazuri de inselaciune, care au fost prezentate pe larg si in mass-media, se naste intrebarea cum de se mai gasesc afaceristi care pot fi pacaliti. In mod normal, la incheierea unui contract intre doua parti, in care beneficiarul solicita sa efectueze plata cu bilet la ordin sau fila CEC, partenerul are posibilitatea de a verifica autenticitatea biletelor de valoare si lichiditatile aflate in contul acestuia.

In caz ca se dovedeste ca marfa achizitionata nu poate fi platita pe moment, vanzatorul poate refuza livrarea marfurilor pana la reglementarea situatiei. Insa, de cele mai multe ori, societatea inselata se intereseaza dupa ce a incheiat contractul si a livrat marfa, cand ramane doar alternativa plangerii penale si speranta ca prejudiciul va fi recuperat cat mai rapid.

Un alt mod de a insela partenerii de afaceri este cel "pe incredere". De exemplu, reprezentantul unei societati (poate fi si fantoma) face afaceri cu o alta societate, de la care cumpara in mai multe randuri marfuri pe care le achita pe loc. Dupa ce a devenit "client fidel" si beneficiaza de incredere, achizitioneaza marfa de o valoare mult mai mare decat pana atunci, facandu-l pe partener sa inteleaga cu nu are bani pe moment, dar ii emite un bilet la ordin cu promisiunea ca poate fi decontat in cateva zile.

Ulterior, se constata inselaciunea, cand este deja prea tarziu. Totusi, exista si persoane care au fost condamnate datorita relei credinte a celor cu care au derulat afaceri. Patronul unei firme iesene a cumparat de la o societate din Galati marfa in valoare de cateva sute de milioane, pentru care a emis un bilet la ordin cu suma respectiva. Totodata, el a spus reprezentantului galatean ca nu are bani in cont dar ii vor intra abia peste o luna, cand poate fi ridicata din banca toata suma.

Afacerea s-a incheiat in aceste conditii, insa biletul la ordin a fost introdus la decont dupa numai o saptamana de la incheierea contractului (in care nu se prevedea termenul stabilit verbal intre cele doua parti), astfel incat conducerea societatii galatene a reclamat inselaciunea la politie, iar patronul iesean a fost judecat si condamnat.

Sanse minime de recuperare a prejudiciului produs prin inselaciune

Pedeapsa maxima pentru inselaciune cu consecinte deosebit de grave este de 20 de ani inchisoare si a intrat in vigoare din luna noiembrie a anului 1996. La vremea aceea, Legiuitorul a hotarat ca orice inselaciune care a adus un prejudiciu de peste 50 de milioane de lei sa fie incadrata in ultimul alineat al articolului referitor la aceasta infractiune. De atunci au trecut mai bine de trei ani in care leul s-a devalorizat continuu, iar la lege nu s-a mai umblat, astfel incat un inculpat acuzat de comiterea unei inselaciuni de 51 de milioane de lei risca ani grei de detentie, pentru ca a produs "consecinte deosebit de grave".

Detinatorul unui record greu egalabil in privinta condamnarilor pentru inselaciune este ieseanul Constantin Tautu, care in decurs de un an si ceva a fost condamnat de doua ori pentru comiterea acestei infractiuni, la 11, respectiv 15 ani inchisoare. El a fost judecat pentru ca in doua randuri a inselat mai multe societati cu sume care nu depasesc in total 250 de milioane de lei. In prezent, el a atacat a doua sentinta de condamnare, dosarul fiind pe rol la Curtea de Apel din Iasi.

Exista si indivizi care premediteaza inselaciunile amanuntit, dupa care fug din tara cu miliarde de lei, lasand cu buzele umflate partenerii de afaceri care le-au acordat incredere. Exemplificam aici cazurile celor doi iordanieni din Iasi, care au inselat Comcereal Constanta cu un milion de dolari in vara anului 1997 si care nu au fost gasiti nici pana in prezent pentru a fi adusi sa execute pedepsele de cate 12 ani inchisoare la care au fost condamnati, si dosarul Emanuelei Fayaleh, prezentat recent, care a fugit din tara cu peste trei miliarde de lei obtinuti prin inselaciune.

Este putin probabil ca acestia sa mai fie prinsi si mult mai putin probabil sa se recupereze sumele respective. O persoana condamnata la peste 10 ani inchisoare pentru inselaciune si obligata la plata despagubirilor catre cei pe care i-a pacalit, nu are de unde returna banii, deoarece bunurile mobile si imobile pe care le detine valoreaza de obicei cu mult sub datoriile pe care le are, in puscarie nu se castiga miliarde, iar la punerea lor in libertate nici macar de inselaciuni nu se mai pot tine, deoarece nu mai prezinta incredere.

codul penal cec vinovatia inselatilor constantin tautu
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1297 (s) | 22 queries | Mysql time :0.016324 (s)

loading...