News Flash:

"Ti-a iesit cosaru-n drum/ Si-o sa ai noroc de-acum..."

30 Noiembrie 1999
1175 Vizualizari | 0 Comentarii
•Meseria de cosar este pe cale de disparitie •In Iasi nu mai exista nici un cosar •Dumitru Cojan, cel care mai curata cosurile din Iasi, este din Bacau si se numara printre putinii din Moldova care mai practica aceasta meserie

Citi dintre noi nu am auzit si chiar fredonat refrenul : "Ti-a iesit cosaru-n drum/ Si-o sa ai noroc de-acum...", nerabdatori sa intilnim un cosar, traditia spunind ca aceasta este persoana care aduce noroc. Putini sint insa cei care stiu ca aceasta meserie este pe cale de disparitie, cosari mai existind doar in Bacau, Birlad, la Focsani si se pare ca acestia ar fi cam toti in zona Moldovei. Dumitru Cojan este unul dintre ei si isi face meseria cu placere, inca din 1962. Ocupatia nu este extrem de banoasa, iar la virsta lui devine chiar periculos sa te cateri pe acoperisurile abrupte. Desi, avind in vedere ca este cel care aduce noroc, ar trebui sa beneficieze de acesta "cu carul", viata lui nu este din cele mai fericite.

Dumitru Cojan are 55 de ani dar arata mai batrin datorita greutatilor prin care a trecut in viata. S-a nascut si traieste in Bacau, fiind singurul cosar al orasului si printre putinii care mai practica aceasta meserie in zona Moldovei. "De 37 de ani fac asta pentru ca imi place. Am inceput la 18 ani si am invatat meserie de la doi frati mai mari care au xfurata meseria de la un batrin din oras. In acelasi timp am facut scoala de electromecanici ascensoare, fiind primul din oras care a practicat aceasta meserie, inca de la darea in folosinta a primelor blocuri turn. Din cite stiu eu, in toata Moldova ar mai fi cosari la Focsani si se pare ca la Birlad", si-a inceput destainuirile cosarul. Este foarte solicitat in Bacau, indeosebi la scoli, dar mai exista si multe case cu soba, cel putin o data pe an mergind si curatind cosurile de fum. "La Iasi vin in functie de solicitari, dar cel putin o data pe luna. Am clientii mei vechi pe care-i cunosc din tinerete si vin sa le curat sobele si cosurile de fum. Pentru curatat cosul primesc cite 15.000 - 20.000 de lei, iar daca mai curat si soba cistig cam 35.000 de lei. Este cam putin daca punem la socoteala pericolul si anii care se aduna si fac sa ma misc din ce in ce mai greu. In ultimul timp ma batea gindul sa ma las de meserie pentru ca mi s-au umflat picioarele si nu mai sint foarte sigur pe ele. Dar nu pot renunta pentru ca este singura mea sursa de venit.

"Desi lucrez la inaltime, pe acoperisuri alunecoase, nu am avut nici un accident"

'Nea Dumitru nu pleaca niciodata de acasa fara arsenalul de ustensile, nelipsit fiind celebrul pamatuf de curatat hornurile, care se spune ca aduce noroc celor care smulg un fir din el. "Prima data cind ma urc pe acoperis, ma asigur cu o sfoara ancorata de cos pentru a nu ma dezechilibra, dupa care trec la indepartarea cuiburilor de ciori. Pentru asta am un cablu lung din otel, la capatul caruia sint doi clesti care prin rasucire prind cuibul. Abia dupa aceea trec la curatatul efectiv al cosului. Pentru asta folosesc o funie lunga de 18 - 20 metri care are la capat o bila de 2 kg pentru a ajunge pina la etajele inferioare si ciltul care curata funinginea. Acum treaba merge mai incet pentru ca am mai imbatrinit si ma misc mai greu, dar tot ma descurc. Imi pare rau ca, desi am avut mai multi ucenici, intre care doi din baietii mei, nici unul nu s-a tinut de treaba si meseria asta este pe cale de disparitie. Nu au vrut sa devina cosari fiindca le este rusine sa umble negri de funingine pe strada. De fiecare data cind lucrez ma imbrac in salopeta dar pe strada ma imbrac elegant", ne-a destainuit cosarul.

Din pacate nu a avut o viata prea fericita

Dumitru Cojan are cinci baieti si o fata, o casa frumoasa undeva linga Bacau, dar din pacate nu prea mai este acceptat de familie."In tinerete cistigam foarte bine si am invatat nevasta cu bani multi, dar acum, cind banii sint putini, sint privit cu alti ochi. Am doi baieti plecati in Italia, unul venit nu de mult timp in tara. A adus bani, si-a luat o casa dar mie nu mi-a dat un leu. Asta-i viata si nu ma pling. Vreau ca macar de Sarbatori sa ma primeasca nevasta acasa sa dorm si eu intr-un pat, nu numai prin gara sau pe unde apuc, sa maninc o mincare ca oamenii si sa fac o baie la mine acasa nu sa ma milogesc pe la punctele termice sa ma lase sa ma spal. Am auzit ca apare o lege care da posibilitatea iesirii la pensie chiar daca nu ai 35 de ani de munca. Eu am 34 de ani vechime pe cartea de munca si in decembrie fac 55 de ani asa ca sper sa pot primi si eu o pensie. Cum iau prima pensie ma duc la azil si ma las de meserie, desi imi pare rau. Acolo cel putin va fi cald, voi avea un pat curat si poate voi intilni mai multa afectiune decit acasa", si-a incheiat marturisirile batrinelul, cu ochii in lacrimi.
Dupa ce am strins niste bani de la colegi pentru a avea de tren, i-am spus unde este Cantina de ajutor social unde spera sa primeasca o masa calda, inainte de a pleca spre Bacau. Desi are o situatie de neinvidiat, este optimist si a plecat din redactie fredonind "Ti-a iesit cosaru-n drum/ Si-o sa ai noroc de-acum/ Griji, nevoi, necaz, durere/ Se vor duce ca un fum"... Poate pentru altii caci la el, acest lucru nu s-a intimplat.
Cristian DONOSE
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1375 (s) | 22 queries | Mysql time :0.022869 (s)

loading...