Tratamentul pacientilor cu teren tarat în medicina dentara

Exista o categorie de pacienti cu stare generala afectata de diverse maladii, care întampina probleme în derularea tratamentelor stomatologice. La aceasta categorie, o manopera banala, din teritoriul medicinei dentare, poate declansa o adevarata cascada de reactii nedorite. Pacientii diagnosticati cu SIDA fac parte dintr-un grup de pacienti damnati, pe care medicii stomatologi îi evita, cunoscut fiind pericolul de transmitere. Realitatea medicala are foarte bine clasificate metodele de transmitere a maladiilor contagioase în teritoriul medicinei dentare si, mai ales, de evitare a acestui risc, astfel încat, tinand cont de o serie de precautii, acesti pacienti categoric pot fi tratati. Desi tuberculoza se considera ca este o maladie eradicata, sunt cazuri ce poarta amprenta acestui diagnostic, acesti pacienti avand o imunitate scazuta. Aceeasi categorie de teren tarat include diabetul, diferitele forme de hepatite, inclusiv complicatiile acestora. Orice pacient cu teren tarat trebuie sa beneficieze, într-o prima faza, de o pregatire generala a organismului, manoperele sangerande trebuind sa fie însotite, obligatoriu, de antibioterapie. La acesti pacienti manoperele sunt cat mai putin traumatice, variantele protetice de tratament fiind ancorate în arealulul protezarilor mobile tip acrilat, acrilat flexibil, ce necesita un numar redus de sedinte, solicitand pacientul cat mai putin. In situatia clinica în care se impun protezari fixe, se alege un tip de preparare cu prag, ce nu traumatizeaza gingia. Terapia la pacientii tarati trebuie sa fie guvernata de metodele si tehnicile non–invasive si minim invasive. Astfel, utilizarea laserului terapeutic la acesti pacienti este esentiala, conferind valente de real confort, creand premisele unei cicatrizari rapide, pe un teren general deficitar. Este foarte important sa fie cunoscut protocolul de abordare terapeutica, în teritoriul medicinei dentare, la acesti pacienti, respectarea aspectelor corelative impuse de starea generala si de particularitatile patologiei orale. Incontestabil este faptul ca acesti pacienti trebuie tratati, în niciun caz ostracizati, ci abordati în mod specific, în acord cu starea generala a organismului.