News Flash:

Ultimii cioplitori in piatra

31 Octombrie 2007
5417 Vizualizari | 3 Comentarii
Ultimii cioplitori in piatra
• Ultimii batrani care au cioplit o viata intreaga mii de tone de piatra, ridicand cimitire intregi, sute de beciuri, fantani cu duiumul, tot felul de forme din piatra, duc dorul zilelor bune, cand mai puteau face aceasta • "Sufletul meu este chiatra, iar nevasta este sufletul casei. Asta am facut toata viata, am scos din bucatile de piatra ceva care sa fie frumos. E grea meseria de pietrar, da`, mai baiete, sa stii ca daca iti place, nimic in lume nu se compara cu munca de chietrar. Ah, e ceva...tare gingas, chiatra e sufletul meu, nu stiu ce ar fi fost viata fara chiatra...", a marturisit mos Gheorghe, unul din ultimii pietrari veritabili din comuna ieseana Scheia • Acum, aceasta comuna este din ce in ce mai saraca pentru ca vechii pietrari se sting, unul cate unul, si nu prea mai are cine sa poarte daltile prin carnea pietrelor


Sufletele lor s-au modelat dupa carnea pietrelor pe care le-au transformat din blocuri amorfe in forme cu sens. Au facut aceasta o viata intreaga, din copilarie, si nici acum la batranete nu isi gasesc locul fara a ciopli, chiar daca puterile le-au slabit. Ba chiar si orb, unul din ultimii pietrari din comuna Scheia, Gheorghe Slabu, nu conteneste in a da cel putin indicatii cum sa fie ridicat un monument, adica o cruce din piatra. Mos Gheorghe, de patru ani a parasit dalta, echerul si barosul, caci din cauza unei cataracte a orbit la un ochi, iar celalalt este tot beteag, dar tot nu se lasa. La cei aproape 70 de ani, nu era de gasit acasa, ci tocmai la cimitir, oferind unor ucenici fara mult chef de treaba si putin cam chercheliti, masurile pentru ridicarea unei noi cruci din piatra. Desi a cioplit piatra toata viata, pentru mos Gheorghe se pare ca formele neinsufletite ale rocilor de Floresti i-au intinerit sufletul. Din cimitirul comunei, aproape jumatate din monumente, cruci, banci, sunt opera sa, si toate din piatra. La cealalta jumatate au lucrat tatal, Grigore Slabu, Victor Vrabie, dar si alti cativa pietrari renumiti printre care Vasile T. Raveica, fiul acestuia, Gheorghe Raveica, Vasile Stefanache si altii, acum morti.

Piatra se macina, dar sufletul ramane

Povestea acestui mos Gheorghe este tocmai pe dos, cum se spune in acel cantecel despre piatra care se macina si doar apa ramane curgand. Piatra este totul pentru acest om, ajuns la 67 de ani. "Sufletul meu este chiatra, iar nevasta este sufletul casei. Asta am facut toata viata, am scos din bucatile de piatra ceva care sa fie frumos. E grea meseria de pietrar, da`, mai baiete, sa stii ca daca iti place, nimic in lume nu se compara cu munca de chietrar. Ah, e ceva... tare gingas, chiatra e sufletul meu, nu stiu ce ar fi fost viata fara chiatra...", a marturisit mos Gheorghe. Zeci de beciuri, garduri, fantani din sat, dar si din alte locuri, sunt rodul mainilor acestui pietrar. Alaturi de Victor Vrabie, acestia sunt ultimii doi pietrari veritabili care de mici au facut doar pietrarie. Nici nu mai stie firul celor carora le-a facut beciuri: Viorel Lefter, Grigore Butnaru, Mihai Valeru si multi altii. Cat despre ceilalti pietrari din Scheia, toti au fost buni mesteri, dar vinul si rachiul i-au lasat si fara bani si fara comenzi. Iar despre monumente, garduri, fantani, numarul este prea mare. Acum, se retrage tot mai des in crama sa, langa butoaiele de vin, si mediteaza la ce ar mai fi putut face daca vederea si puterea nu l-ar fi parasit. " Vai, vai si iar vai, as fi fost miliardar acum daca as mai fi putut lucra. La cate vile se construiesc, aveam ce face beciuri... Na, cu mortii mai greu sa ridici un monument. Oricum, este o meserie tare banoasa si frumoasa. Imi pare rau ca nu mai pot strabate cu vederea...", explica, plin de regrete, mos Gheorghe. Cum cariera de piatra este in apropiere, la marginea comunei, aproape de rezervatia Floresti, piatra le ajungea repede pietrarilor. "Uite, astea sunt bazele unu si doi, apoi corpul unde mai adaugi cateva motive florale, apoi varful, peste care mai adaugi flecurile lui Hristos si capela. Peste capela pui crucea, toate acestea sunt din blocuri distincte de piatra. Cam in doua saptamani, termini un asemenea monument. Daca nu iesea perfect, intorceam piatra de 10 ori, o framantam, o modelam si se lasa dupa mainile mele", arata, in cimitir, mos Gheorghe, la unul dintre monumentele ridicate de el.



Sufletul pietrei

Celalalt mester pietrar, Victor Vrabie, mai zgarcit la vorba, dar tot foarte priceput la pietrarie, inca onoreaza comenzi, dar tot mai putine. Ca si mos Gheorghe, tot ce este pe langa casa, masa, fantana, prispa, sunt cioplite de el. "Tot de mititel am invatat chietraria, putin de la tata, ca a murit cand eu inca nu stiam multe, iar restul de la tata lui Gheorghe Slabu si altii care s-au prapadit. Da`, uite, iarna, cand nu prea aveam comenzi, iar cu beciurile era mai greu, urcam la cariera si cautam piatra. Nu puteam sta asa, degeaba. Apai, uite, la Iasi numa` am peste 30 de beciuri facute. Anul trecut am facut 3 dar, nu ca inainte, ci cu echipa, eu zicand asa si asa, ca nu mai pot radica chiatra. Si acum imi place, dar nu prea mai pot", a marturisit Victor Vrabie. Au plamadit carnea bolovanilor si au ivit monumente care vor dainui mai mult decat oricare din multe nume sonore. "Iau bucata de stanca si o cioplesc ca sa-ti explic, cum ai taia cu toporul un lemn. Ii fac fetele la fel, depinde cum cade piatra, la 30 sau 25, la 15 sau la 18 centimetri, dupa care pun piatra pe vinclu. O iau incet la vinclu si o indrept cum trebuie. Apoi o slefuiesc, o ferechituiesc... ", a marturisit, plin de pasiune, batranul Vrabie.



Artisti anonimi

Undeva, la o casuta ce imita, la scara redusa, tipul de casa boiereasca, unde cerdacul este sustinut prin piloni de piatra, iar prispa este din lespezi compacte, bustul lui Stefan cel Mare troneaza peste curte, dar si peste ulita. Este casa unui mos Arghir, ridicata de Grigore Slabu, tatal raposat al lui mos Gheorghe. Bustul lui Stefan cel Mare, cioplit si turnat de sculptorul fara scoala dar talentat, Vasile Ababei, asteapta sa fie, dupa dorinta celui ce l-a modelat, amplasat la politia comunei. De mai bine de 25 de ani, mos Arghir, care a platit 200 de lei acum un sfert de secol pe bust, asteapta sa vina cineva de la politie si sa ridice un soclu pentru ca figura lui Stefan sa se odihneasca acolo. Din operele lui Ababei n-au lipsit reprezentarile lui Ceausescu si ale Elenei, insa au fost distruse dupa `89. Iar altele au fost furate din curtea lui mos` Arghir care, batran, are aproape 80 de ani, nu mai aude bine. Batranii pietrari nadajduiesc sa invete pe tineri, dar acestia prind repede gustul rachiei si nu prea se tin de treaba, foarte putini stiu sa cumpaneasca piatra si vinul, cum faceau acesti ultimi pietrari.



sufletul pietrei artisti anonimi
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

15246 viz    55 com
18708 viz    26 com
3157 viz    6 com
26153 viz    97 com
5921 viz    12 com
10979 viz    47 com
41224 viz    125 com

Comentarii (3)

Dumitriu  | #21534
Este un articol, mai altfel, mai de suflet. Astept in continuare astfel de reportaje din Romania reala. Felicitari !
cristian olar  | #21535
Sa nu planga lumea ca ...batranii pietrari din Iasi sunt ultimii.``Microbul`` pietrei intra si nu le da pace la fel ca si lor, o viata intrega, si celor mai tineri.Si ma bucur ca ma numar si eu printre ei.
bogdan  | #116426
foarte bun articolu,pacat de valoriile care se sting pas cu pas si ii lasam uitarii..niste oameni anonimi dar care stiu sa ofere viata unor simple pietre de stanca...dar sa nu uitam piatra sa prelucart din inceputuriile sale si ...asa va fi in continuare....doar trebuie vointa...un simplu admirator al pietrei si cu speranta ca va intele in timp....
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2083 (s) | 22 queries | Mysql time :0.060072 (s)

loading...