News Flash:

Un an in Iad

3 Mai 2000
1048 Vizualizari | 0 Comentarii
Poate cel mai nenorocit imobil din Iasi, unde nici cel mai nefericit boschetar aurolac nu ar accepta sa locuiasca, este caminul C7, de pe bulevardul Poitiers, care apartine societatii Fortus. Aici nu mai locuiesc de mult timp muncitorii fabricii iesene. Cladirea este amplasata chiar in spatele blocurilor situate in apropierea depozitelor en-gros, iar locatarii acestora s-au obisnuit deja cu privelistea si izul. Ei stiu ca daca arunca o privire pe geam, nu vor mai avea pofta de viata, pentru ca zeci de copii cu burtile goale se joaca prin fata caminului cu resturi de jucarii luate de la gunoi. Peretii caminului sunt afumati de sus pana jos de la burlanele de evacuare a fumului montate la sobele improvizate. Aceste sobe tin loc de calorifer si de aragaz, cu toate ca doar cei mai rasariti dintre locatari au astfel de "dotari". Cei mai necajiti isi fac mancarea la lampa cu gaz sau chiar la lumanare. In interior, trecand peste faptul ca, la scari, de la parter la etajul IV, nu mai exista balustrada, pericolul producerii unor accidente fiind foarte mare (de altfel, o fetita de 3 ani a avut un astfel de accident, scapand cu viata ca prin minune), majoritatea camerelor nu mai au usi si sunt pline de fecale si gunoi. Iar in astfel de conditii locuiesc oameni. I-am intrebat pe cativa dintre ei cum pot sta in asemenea mizerie, dar raspunsurile lor ne-au confirmat ceea ce banuiam. S-au obisnuit cu acele conditii astfel ca totul li se pare perfect normal si nu iesit din comun. "Locuiesc aici impreuna cu trei copii si doi nepoti, de un an si ceva. Nu aveam unde sa stau si am aflat de locul asta ca e liber. Nu platim nimic, dar e ingrozitor. Mai am un copil pe care l-am dat la casa de copii, ca nu mai faceam fata", ne-a povestit Marcela Calu, de 36 de ani. Femeia nu are nici o sursa de venit. Divortata, ea traieste din cei 20.000 de lei pe care ii castiga nepotul ei. "Nu mancam decat fasole si cartofi si, cateodata, paine", ne mai spune femeia.
In tot caminul nu exista nici o sursa de apa. "Ne ducem la un camin de vizavi dar nu intotdeauna reusim sa ne intoarcem cu apa. De multe ori, se iau locatarii de acolo de noi si ori ne inchid in baie, ori ne arunca apa", declara cei care locuiesc in acest camin.
De fapt, in tot blocul, care are o singura scara, locuiesc doar cateva familii. Majoritatea camerelor sunt pline de gunoaie de tot felul. Fara geamuri, fara usi, fara calorifere. De curent electric nu s-a mai auzit de un deceniu.
In una din camere locuiesc doi tineri, impreuna cu un copil de numai un an si sapte luni. Constantin Calin are doar 21 de ani si mai are un copil de patru ani. "Am plecat de la Voinesti, de unde suntem noi, ca nu mai aveam unde sta. Am fost nevoiti sa dam celalalt copil la o sora de a mea, pentru ca nu aveam ce sa-i dam de mancare", ne spune Calin. Camera in care locuiesc cele trei suflete nu are decat un pat si cateva cutii cu niste haine. Intrebati ce mananca, cei doi dau din umeri: "Pai, ce sa mancam? Ce putem. Mai mergem cu pomana pe la biserici, mai cersim, ca sa ne putem tarai de pe o zi pe alta".
O alta familie, cea a Mariei (31 de ani, originara din Hunedoara) si a lui Stefan Condurache, are patru copii. Trei dintre ei sunt bolnavi. Unul abia mai respira iar altul a ramas cu sechele in urma unei caderi printre scarile fara balustrade ale caminului. Celalalt bolnav, un tanc de aproape un an, este plin tot de bube pe cap, iar ochii ii sunt rosii si infectati. "De la mizeria de aici este in halul asta. Daca nu avem nici macar apa ca sa ne spalam, normal ca ni se imbolnavesc copiii", ne-a spus Maria Condurache. Directia pentru Protectia Copilului i-a propus Mariei Condurache sa-l dea pe cel mai mare dintre copii la un orfelinat. "Cum sa-l ia pe cel mai mare, care a crescut deja? Sa-i ia pe astia mici, care au mai mare nevoie de ingrijire", ne-a mai spus mama. Nici unul dintre cei patru copii nu are acte. Sotul ei nu munceste nicaieri, ci capata cate ceva de la vreun om cu inima larga.

Conducerea Fortus ridica din umeri

Ne-am adresat, pentru mai multe informatii, unuia dintre directorii adjuncti ai SC Fortus, dl Rusu, director cu strategia (!) care ne-a spus, de cum ne-a vazut, ca nu-l intereseaza presa si ca are foarte mult de munca. Dl Rusu ne-a mai spus, printre altele, ca Fortus SA nu este institutie publica si nu este obligat sa dea informatii. Ii amintim directorului Rusu ca Fortus nu o fi institutie publica, dar in firma au intrat de-a lungul timpului vagoane de bani de la bugetul de stat, pentru ca intreprinderea sa nu se duca de rapa chiar cu totul din cauza pierderilor, bani care erau stransi de la populatie. Probabil ca si dl Rusu s-a gandit la asta, pentru ca, in cele din urma, a consimtit sa ne dea cateva declaratii. "Caminul C7 a fost construit cam in aceeasi perioada cu intreprinderea. A prins doua cutremure cu intensitate mare, astfel ca structura de rezistenta este afectata. La cea mai mica miscare seismica, acest camin se darama. De aceea, dupa ce a fost dezafectat, s-au sudat geamurile si usile. Dar oamenii aceia, in disperare, au intrat in camin si nu s-au mai dat dusi de acolo. Adevarul este ca nici macar in grote, stramosii nu traiau ca oamenii din caminul acesta", ne-a spus directorul adjunct Rusu.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1788 (s) | 22 queries | Mysql time :0.024158 (s)

loading...