News Flash:

Un experiment reusit in economiile din (r) estul Europei: Romanul fara stomac

26 Iulie 1999
1175 Vizualizari | 0 Comentarii
Goi-pusca si fara stomac, romanii forteaza de citiva ani granitele miticului accident in cautarea unui loc de munca. Migratia si formele ei sint fara precedent. Se foloseste orice tertip, legal ori ilegal, pentru a forta patrunderea in spatiul Schengen ori mai departe. Nu mai conteaza nimic, viata, moarte, bani, copii, lagare, umilinta, disperarea e uriasa: romanii si-au luat lumea-n cap si fug unde vad cu ochii...
Economia Romaniei se afla intr-un paradox mai mult decit uimitor: pretul produselor e egal ori mai mare decit cel international iar pretul muncii e de citeva zeci de ori mai mic decit in Occident. Iata, concret, citeva exemple. Salariul mediu al unui american este de aproximativ 2000 dolari pe luna, adica 31.000.000 lei. Un neamt cistiga 3000 marci pe luna adica 24.000.000 lei iar un suedez - 10.000 coroane, adica 18.000.000 lei. Comparatia este naucitoare: un occidental cistiga intr-o luna cit un roman in doi ani!.
Acesta e pretul muncii in occident si in Romania. Sa numim, tot comparativ, si pretul unor produse. Iata unul vazut de orice gospodina aflata cu sacosa la piata: bananele, aduse din import, costa 10-12.000 lei in timp ce zarzarele autohtone costa cam tot atit, iar merele - 16.000 lei pe kilogram! Dam aici si citeva cotatii internationale la citeva produse de baza, lasind cititorul sa le comprare cu preturile romanesti. Zaharul - cu pretul cotat pentru octombrie 1999 - va costa 20 centi americani, adica 3200 lei/kg. Cartoful: 12 centi, adica 1882 lei/kg. Iar griul (pretul din septembrie 1999) va fi tot de vreo 12 centi...
Uimitor, chiar cu salariul sau din Romania, romanului i-ar fi mai usor sa traiasca in America, unde zaharul si cartoful l-ar costa mai putin ca acasa. In cifre, diferenta celor doua nivele de trai este catastrofala. Cu cei 32.000.000 lei cistigati intr-o luna, un american isi poate cumpara, cu pretul de-acolo, 17.000 kilograme de cartofi in timp ce un roman, cu salariul lui lunar de 1.500.000 lei isi poate cumpara aici (la pretul actual de 35000 lei) doar... 428 kilograme! Ceea ce inseamna ca nivelul de trai al americanului este de aproximativ 40 de ori mai ridicat decit al romanului!
In Romania se vehiculeaza de ani intregi o teorie nimicitoare pentru economie: cum ca pretul produselor interne ar fi de nu stiu cite ori mai mic decit cel international. Idiotenia alinierii acestor preturi la cele internationale fara a alinia si pretul muncii a depasit, in aceasta haotica alegere, orice record humoristico-economic: acelasi produs importat este mai ieftin decit cel intern! Exemplele de mai sus ale zaharului, cartofului si griului, la care se pot adauga altele, cum ar fi cel al carnii sau al unor metale, sint cutremuratoare mai cu seama pentru ca demonteaza o minciuna, o psihoza a asa-ziselor preturi mici din Romania. Inclusiv occidentali veniti aici cu treburi ori pe la vreo ruda ori cunostinta se crucesc de preturile din Romania. Atunci cind afla si cu cit este platita munca romanului ramin realmente cu gurile cascate si-si pun cea mai legitima intrebare: oare cum functioneaza acest tip de economie? Cine vinde si cine cumpara? Cum poti cumpara, cu salarii tot mai mici, produse tot mai scumpe? Unde-i echilibrul, care-i circuitul banilor si al produselor? Cum poate rezista o economie in care toti vind si nimeni nu cumpara? Unde si cind a mai reusit acest experiment?
La noua ani de la revolutie, romanul e toba de democratie dar n-are nici un sfant in buzunare. Practic, experimentul dictatorial al lui Ceausescu privind omul nou, adica romanul fara stomac si cu creierul spalat, s-a transformat dupa revolutie intr-o anarhie in care romanul si-a irigat creierul dar a ramas fara stomac. Spectacolul autodistructiv te lasa fara nici un cuvint: fiecare fura pe fiecare, iar statul - pe toti! Dupa ce a luat, prin intermediul FPS-ului, 70% din averea adevaratilor proprietari, statul vinde acum aceasta proprietate care nu-i apartine si habar n-are ce face cu banii. Isi construieste, de pila, ca proprietar de banci, niste sedii trasnitoare, nemaiintilnite nicaieri in lume, dupa care banca intra in faliment; care faliment e platit imediat, prin taxe biruri, impozite sau smecheria inflatiei, de milioanele de contribuabili disperati. Atit de disperati incit fug acum ca de-un incendiu catre aceasta iluzie a Occidentului, ingrozit el insusi de faptul ca va exploda la presiunea unui numar atit de mare de chiriasi nepoftiti. Incapabil de a-si mai plati darile sau cartoful zilnic, romanul e acum in plin holocaust: nu-si mai poate achita apa de baut! Afirmatia nu e o figura de stil, ci o realitate zguduitoare: RAJAC Iasi a pus in aplicare anul acesta programul de sistare a apei potabile...
Adrian GEORGESCU
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2016 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1815 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020357 (s)