News Flash:

Un globe-trotter si poemele sale

4 Decembrie 2000
602 Vizualizari | 0 Comentarii
La 27 de ani, Marius Marian Solea are deja cinci carti de poezie publicate si, in mod, sigur, nu se opreste aici. Deocamdata este vorba despre ultima carte, "Cobilita cu furnici si alte proceduri", aparuta la Editura Clusium, din Cluj-Napoca. Inainte de a face cateva referiri la acest nou volum, sa spunem ca Marius Marian Solea este un om de oriunde si de nicaieri, daca este sa vorbim despre felul sau dinamic de a circula prin lume. Nascut la Bucuresti, a studiat pe la Tg. Jiu, Chisinau, Suceava, apoi la Iasi, unde a fost student, iar acum este din nou pe drum. In plus, in ton cu modernitatea, dar mai ales cu postmodernismul, Marius Solea este si textier al unor formatii la moda, pe care le vedem zilnic pe micul ecran. Probabil ca acest mod de viata il si inspira, dar sa remarcam faptul ca scoala poetica, daca o putem numi asa, a facut-o la Iasi, unde a fost un activ participant la atelierele de creatie care au reaparut aici dupa '89. De fapt, indrumatorii sai, intre care Mihai Ursachi, Ion Holban ori Cezar Ivanescu, sunt tot de aici.
Cat priveste "Cobilita cu furnici si alte proceduri" sa spunem ca este o carte lucrata, in sens bun, o carte care inchide o etapa importanta in discursul liric al tanarului poet. Cartea este structurata in doua parti, "Cobilita" si "Furnicaturi", celelalte proceduri fiind incluse, probabil, in aceste doua sectiuni. Sau sunt doar o provocare subtila, invatata de Solea pe drumurile tarii si ale poeziei. De un postmodernism asumat, autorul se decripteaza in "Poem inconstant si imperfect despre viata", in felul urmator: "Teleleu pe sub cuvinte/ care mor usor in limba mea/ vad ca poezia nu ma ajuta (intelectual)/ in vremurile de acum/ decat la niste relatii sociale/ si sa fie mai usor sa-mi primenesc femeile/ in muze si mi-e foame mereu". Poate asa si este, dar nu chiar asa, ar spune scepticul, pentru ca atunci ajungea poemul acesta si nu mai trebuiau cinci carti, numai pana acum. Cert este ca din poezia lui Solea se intelege ca, de fapt, chiar poezia este cea care ii pune ordinea si sensul eternelor peregrinari spatio-temporale si imaginare. De aceea sune in "Opal": "Intorsi dintr-o rostire/ si prafuiti de datorii sociale/ va lungiti acasa/ pe cate un vers fumat/ de insusi autorul lui.// intors dintr-o rostire,/ orasul pustiu este un avort al timpului". Mai mult decat atat, in alta parte, poezia este dimensionata la nivelul fundamentalului pentru fiinta umana. Tributar pana la moarte poeziei, Marius Solea crede ca "omul a devenit rostire pana la pierderea sensului// e o magie care ma supune si ma inalta trofeu//.
Ar trebui sa continui acest scurt comentariu spunand ca poetica lui Solea este plina de elemente contradictorii, oximoronice, dar mai ales universul accesat este foarte vast. Versurile sunt, la randul lor, lungi, construite arhitectonic, chiar greoaie pentru cel ce n-are exercitiul lecturii de poezie. Uneori par incomprehensibile, daca ne gandim la desele ruperi de ritmuri, de planuri. Intr-un spatiu pur poetic apar brusc elementele cotidianului, mai ales ale celui prezent. Dupa ce teoretizeaza intertextul, ajunge, nu se stie de unde, la mineri, masini etc. Si totusi nu e un simplu joc. Este, daca vreti, una dintre procedurile anuntate de titlu. In definitiv, Marius Marian Solea se arata un revoltat de natura superioara, un tanar care se pricepe si ii pricepe si pe ceilalti si despre toate acestea scrie poezie.
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1601 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018671 (s)

loading...