News Flash:

Un izvor de ... originalitate

31 August 2007
758 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Dobrescu
E greu, cateodata imposibil, sa judeci cu dreptate faptele din vechimea noastra culturala. Si asta pentru ca arareori lucrurile stau asa cum par a fi. Strabatem, de pilda, primele pagini ale cronicii lui Nicolae Costin, unde sunt pomeniti Ovidiu, Homer, Hiparh, Heraclit, Empedocle, Epicur, Democrit, Diogenes Laertios, Zenon, Pitagora, Platon, Aristotel, Xenofon, Cornelius Agrippa si Sfanta Scriptura si aproape ca nu gasim cuvintele potrivite spre a elogia cum se cuvine eruditia autorului. Insa realitatea ne trage de maneca, silindu-ne a recunoaste ca paragrafele ce ne umplusera de admiratie fusesera luate dintr-un cronicar polonez, Maciej Stryjkowski, citit de Nicolae cu creionul - pardon! cu pana! - in mana. Asemanatoare e si purtarea lui Miron Costin in De neamul moldovenilor, scriere bogata in citate din Cassius Dio, Piccolomini, Bonfinius, Cromer, Piasecius si multi altii, reproduse dupa "iscusitul istoric" Toppeltin de Medias.
Inca si mai greu e sa ajungi la sursa primara a textelor. In cronica ce i-a fost atribuita, Axinte, scriitorul de urice, are o seama de capitole intitulate Lucruri streine, in care povesteste obiceiuri si intamplari din istoria neamurilor vecine.

Numai ca ele sunt imprumutate din letopisetul lui Nicolae Costin. Iar acesta le luase de la tatal sau, din Istorie de Craiia Ungureasca. Iar Miron Costin le gasise in Origines et occasus Transylvanorum. A aceluiasi Toppeltin de Medias. Iar acesta din urma trebuie musai sa se fi inspirat si el de pe undeva, caci i se cunoaste indemanarea cu care l-a despuiat de suficiente pagini pe matematicul Carion.
Existenta unor asemenea lanturi de brigandaje pe orizontala si pe verticala relativizeaza pana si elementara judecata morala. Cum sa te arati neinduplecat cu o fapta reprobabila intr-o lume care face din nesocotirea preceptului etic un obicei? La sfarsitul veacului al XIX-lea, urmasul direct al harnicului traducator Ioan Barac a trimis Academiei Romane o intampinare in care reclama insusirea de catre Anton Pann, cu o jumatate de secol inainte, a unei scrieri apartinand parintelui sau: Hronica poamelor si legumelor (o versificare a Poricologului bizantin). Se prea poate ca "finul Pepelei" sa fi procedat asa cum pretinde Iosif Barac. Dar poti sa fii prea sever cu el, cata vreme nici Barac tatal, presupusa victima, nu facuse dovada unei onestitati de invidiat? Pentru ca atunci cand publicase Risipirea cea de pe urma a Ierusalimului, declarata a fi luata direct din Flavius Josephus, nu avusese dinainte decat o prelucrare a ungurului Nagy Ferentz, de la care copiase si prefata, iar atunci cand publicase traducerea celor O mie si una de nopti din nemteste, talmacise, trecand-o pe numele sau, si introducerea editiei cu pricina, nici ea altceva decat o traducere a prezentarii compuse de primul traducator francez al povestilor, Antoine Galland, si a adaugirilor orientalistului Edouard Gauthier, nepomeniti nici macar printr-o aluzie.
Si odinioara, ca si acum, cunoasterea unei limbi de circulatie (latina si elina, inlocuite mai apoi de franceza, germana si engleza) insemna si un orizont cultural mai larg, dar si accesul nestingherit la o nesecata sursa de ... originalitate. Si cine stie cate scrieri catre care privim azi cu respect, poate si cu recunostinta, nu vor fi luat nastere prin aceasta lesnicioasa cale, amuzandu-se pe seama inepuizabilei noastre ignorante.


Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

1194 viz    1 com
1636 viz    3 com
1416 viz    1 com
1157 viz    0 com
1466 viz    2 com
957 viz    0 com
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1549 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018542 (s)

loading...