News Flash:

Un tanar nu a mai iesit din casa de opt ani

15 Aprilie 2002
1080 Vizualizari | 0 Comentarii
•In cel mai indepartat loc din judet timpul pare ca s-a oprit •Aglaia Donea se multumeste cu cei 1,2 milioane de lei pe care statul ii da pentru fiul sau bolnav •Tatal copiilor ei a parasit-o acum zece ani •In casa ei, curentul electric este un lux

Cine afirma ca localitatile din comuna Dagata fac parte din lumea a treia are perfecta dreptate. Multi dintre oamenii de aici sunt parca rupti de realitate si de tot ce ceea inseamna secolul XXI. Si acest lucru nu e, in nici un caz, din vina lor sau a altora. Departe de municipiul Iasi, comuna Dagata te face sa spui cu o oarecare infrigurare: "Timpul a stat pe loc aici. S-a oprit si i-a uitat pe oameni".
Sa fie vorba oare si de un dezinteres al celor care ar trebui sa se preocupe de localitatile din aceasta zona a judetului, a celor care ar fi trebuit sa le deschida ochii oamenilor si sa le spuna: "Treziti-va! Romania nu mai este ceea ce a fost odata"? Sau poate greutatea de a schimba mentalitatea unor bieti sateni care s-au ghidat toata viata lor doar dupa doua-trei sabloane? E greu de spus. Oricum, cineva trebuie sa le intinda o mana de ajutor si celor de aici.

De frica sa nu ii ia cineva fiul, o femeie se multumeste doar cu cele 1,2 milioane de lei primite de la stat

In satucul Manastirea, pitita printre copaci si ascunsa de ochii curiosilor, inca se mai tine in temelii o biata casuta batraneasca. Ca sa ajungi pana acolo trebuie sa cobori pe un mic drumeag infundat sau sa treci un podet care abia se tine si el. Ajuns la portita, esti nevoit sa strigi tare pana te aude cineva. Dupa cateva incercari, usa casei se intredeschide usor, un chip timid si intrebator de femeie abia distingandu-se in intuneric. Aceasta nu este altcineva decat "tante Aglae" a lui Gheorghe Donea. Femeia nu-i mai are decat pe cei trei feciori, tatal copiilor parasind-o acum zece ani. Dupa ce ne-am legitimat, am rugat-o sa ne lase sa intram putin pentru a o intreba de greutatile prin care trece. Fara succes insa. Neincrezatoare, a preferat sa discute peste gard cu noi, intrebandu-ne de ce am venit tocmai pana la ea. "Am aflat ca treceti prin unele greutati. Cineva ne-a spus si de unul dintre fiii pe care ii aveti".
Ultimele noastre cuvinte au facut-o sa reactioneze negativ. Rezerva de la inceput s-a transformat, dintr-o data, intr-o stare care te facea sa te duci cu gandul la un om speriat caruia ii este frica sa nu ii furi un anumit lucru sau o anumita persoana. "Va rog sa ma credeti ca nu avem nici un fel de probleme. Nu vrem absolut nimic. Noi ne multumim cu ceea ce avem si nu vrem ajutor de la nimeni. De baiat avem noi grija".
Reactia este de inteles la aceasta biata femeie. Efectiv, nu dorea sa i-l ia cineva pe Vasile, unul dintre cei trei fii ai sai. La 32 de ani, barbatul sufera de o boala pe care "nimeni nu o stie". Familia il tine inchis in casa si nu lasa pe nimeni sa il viziteze. Ceea ce spun satenii din Manastirea ar pune pe ganduri pe oricine. "De opt ani de zile nu a mai iesit din casa. Sta inchis intr-o camera, este aproape dezbracat si are o barba lunga. Saracul de el, este slab ca un schelet", povesteste unul dintre satenii care il mai viziteaza uneori pe Vasile.
Dupa cate se pare, tanarul a suferit, cu multi ani in urma, un soc ce l-a transformat dintr-o persoana normala intr-un exilat in propria-i casa.

Satenii nu l-au uitat pe Vasile Donea

Comunitatea din Manastirea il ajuta pe tanar cu mancare si cu haine, atat cat ii tin puterile si cat au. "Mai trec uneori pe la Vasile sa il vad. Uneori este lucid si mai povestim cate ceva sau ne mai aducem aminte de una-alta. Odata a fost perfect normal, dar acum s-a schimbat", isi aminteste un vechi prieten care a copilarit cu Vasile Donea.
Mai mult, asa cum sustin unii dintre vecini, tanarul "a fost internat o data la Socola, dar l-au adus inapoi". Asa ca Aglaia se descurca singura si are grija de Vasile al ei, cu cei 1,2 milioane de lei pe care ii da statul: sase sute de mii de lei pensie de insotitor si tot atat pentru pensia de handicapat. Cat despre pensia mamei, aceasta este prea mica pentru a-si pemite sa alimenteze cu energie electrica umila ei locuinta. "O mai ajutam noi. Nu conteaza daca asta ne costa, dar mai tragem noi fire pentru ca Agalia Donea sa aiba lumina in casa", a spus un consatean.
Chiar daca ii este foarte greu, femeia nu vrea cu nici un chip ca fiul ei bolnav sa fie departe de casa. Dupa ce a discutat cu noi, a plecat repede in casa, nu fara a ne reaminti: "Va rog, credeti-ma ca noi ne descurcam si cu ce ne da statul. Nu vrem alt ajutor. Credeti-ma. Va multumesc ca ati stat de vorba cu mine, dar nu aveti cu ce sa ma ajutati".
Probabil ca si-a imaginat ca am venit sa ii luam de acasa fiul bolnav. Pe Vasile, cel care nu iese afara, cel care este slab ca un schelet si care are barba lunga pana la brau. Si cati mai sunt ca Vasile, in astfel de locuri in care timpul parca s-a oprit...
Marius TEODOR
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1444 (s) | 22 queries | Mysql time :0.024527 (s)

loading...