De la impunatoarea biserica din Hodora mai mergi cam 1 km. "Probabil cautati sculptorii. Vin mereu, pe seara, la magazinul din intersectie pentru a cumpara tigari", ne informeaza un localnic. La poalele culmii de unde incepe interminabila livada cu ciresi, mai jos de platforma betonata unde parcheaza an de an, in iunie-iulie, tirurile ce incarca ciresele parguite pentru a le duce in Italia, unde sunt transformate in fructe confiate, se afla casa de creatie de la Hodora. O casa primitoare, cu camere si verande luminoase la fiecare nivel, cu o curte imensa imprejmuita de un zid de piatra. Aici se desfasoara Simpozionul International Studentesc de sculptura mica – editia I, Hodora 2010. Proiectul, ce se deruleaza pana pe 11 iulie si care are ca punct final un album si o expozitie gazduita de Galeriile Dana din str. Cujba, este organizat de Universitatea de Arte "George Enescu" din Iasi - Facultatea de Arte Plastice, decorative si design, in parteneriat cu Fundatia Art 2007 - Galeriile de Arta "Dana" Iasi. Noua tineri sculptori romani, veniti din centrele universitare Cluj, Timisoara, Bucuresti si Iasi, alaturi de cativa studenti invitati din Republica Moldova si Polonia si-au mutat atelierul in aer liber, la Hodora. "Nu au avut de tratat un subiect anume, si-au ales singuri tema. S-a mers pe un mesaj plastic, pe compozitii non-figurative, de volum", explica conf. univ. dr. Ilie Bostan, indrumator de proiect alaturi de prep. univ. drd. Mihai Verestiuc si, din partea Galeriilor "Dana", Octav Jiga si Smaranda Bostan. Pentru ca ideea lor sa fie exprimata cat mai bine, iar mesajul operelor sa patrunda în sufletul celui ce le priveste, dar si in al celui ce le-a creat, tinerii sculptori au renuntat la forme concrete, la tot ce tine de decorativ. Au dat frau imaginatiei pentru ca – spun ei - ceea ce conteaza la un artist este conceptul si nu atat forma sub care se manifesta. "S-au folosit materiale foarte dure – andezit, bazalt si granit. Pana acum, nici unul dintre ei nu a mai sculptat intr-un astfel de material. Am dorit ca participantii sa plece cu un curs gata invatat", spune Ilie Bostan. Fiecare sculptor cu bancul de lucru, cu umbrela ce-l apara de soare, cu masca de tifon sau prosopul infasurat in jurul gurii pentru ca praful fin de bazalt sa nu-i atace plamanii. La indemana, un recipient cu apa pentru a "indulci" slefuitul. Pentru inceput, la degrosat blocul de bazalt sau granit, tinerii manuiesc dalta si ciocanul, apoi discurile diamantate si, la urma, "caracatita" de slefuit cu discuri speciale, cu granulatii diferite, de la 50 la 4.000, ce duc slefuirea pana la extrem, cand chipul ti se reflecta in piatra ca intr-o oglinda. Muchii in care te poti taia, parti grosiere sau mai putin slefuite, compozitii finale care isi cauta un nume sau carora li s-a oferit deja o identitate: Pasarea franta, Mantia lui Tempos etc. Sculpturile din piatra, conturate doar cu dalta si ciocanul, par a se fi pierdut acum în negura vremurilor. Acestea au fost "înlocuite" cu alte tehnici, folosite de o noua generatie. Una moderna, a carei reprezentanti - Vlad Ceban, Eric Perjovschi (Republica Moldova), Olga Jaskowska (Polonia), Denisa Despina, Constantin Dura (Bucuresti), Dan Daniel, Feher Lazlo (Timisoara), Andrei Ciobotariu (Cluj), Ioan Balan, Daniel Grecu, Dumitru Oboroc, Mihai Verestiuc (Iasi) - au lasat urme adanci in piatra, la Hodora.
