News Flash:

Valul poemului in sunet de mare

20 Martie 2000
796 Vizualizari | 0 Comentarii
In 1976, Emilian Marcu debuta in poezie cu volumul "Nunta in simbure". Urmau apoi, pe o rulanta constanta, "Amiaza cimpiei" - 1977, "Sub zodia Traciei" - 1979, "Sigiliul toamnei" - 1982, "Nelinistea singuratatii" - 1987, "Lectie pe Ostrov" - 1995, "Ingindurat ca muntele de sare" - 1996, "La portile singuratatii" - 1998, "Scrisori catre Augusta" - 1999.
Februarie al acestui an de (dis)...gratie, il readuce pe Emilian Marcu la stand, cu un volum publicat la Editura Fides, in colectia Eidos, volum ce se ascunde/se arata cu o tusa poetica definitiva, pentru ca, dupa marile incercari ale metaforei, exersate de 25 de ani, Emilian Marcu nu mai poate fi pus la indoiala, intr-un spectacol poetic largit.
"Scoica sonora" se numeste acest ultim volum, postfatat de un nume important al criticii actuale, universitarul dar si scriitorul Constantin Dram, cel care-l indreptateste pe Emilian Marcu, "sub pretextul unor calatorii initiatice", cu o cercetare "riguroasa a increngaturii de simboluri" si cu o lirica "cunoscatoare si degustatoare de cultura, dublata de un sensibil hiperceptiv..."
La Emilian Marcu se regasesc "chinurile" pierdute ale clasicismului, prin prozodie, dar, in sens formal, deconspirativ, pentru ca, mai departe, prin prozodia de idee, dar mai ales prin reconstructia moderna a metaforei, canoanele se ataseaza unui modernism poetic pe care il discutam zi de zi. Am sa-l accept deschis pe Constantin Dram, cu argumentul pe care-l aduce plasticitatii acestei metafore, si voi continua, afirmand, fara sambure de frica si fara racoare de vant pe vertebre, ca Emilian Marcu, dupa volume publicate si dupa "Augusta" emergenta a inspiratoriului, nu mai este tremurand in fata poeticului, ci doar in asteptarea unei confirmari ce vine de mult mai departe.
Cu metaforicul si cu ideaticul Emilian Marcu, unii s-au intalnit din vreme. N-as putea supune procesului de cautare formele sale inalte. As putea lega, insa, laboratorul poetului de substantele rare, dorite de chimisti si fizicieni, ascunse de alchimisti, dar si de umanisti. Se apleaca peste sunetul scoicii meduzele, ori poate intregile ape ale marii, pe care nu le iarta inceputurile si nici viata incipienta.
"Adio mare in curind ne-om regasi in alte sfere:/ Se surpa timpul peste noi ca ne-ngropam blind in mistere!"
In aceeasi masura, viata se scurge spre cer, urca, se defineste, sub comandament moral, prin uimirea fata de perfectiune, pe care, totusi, nimeni nu o revendica. Chestiune normala: cat de mult putem privi spre cer fara a ne uita la tavan?
Sub gena stilului, Emilian Marcu "se descurca" prin "stiinta vesela" de a recompune. Nu rima se cauta pe sine, ori masura, nici nu mai vorbesc de ritm. Ci, ideile cauta aceasta forma, tocmai pentru a fi cat mai complete, in drumul de la concept catre vederea lui prin poem.
Dar, cat de mult poate auzi o scoica?
Din mirarea marilor, adevarul inceputurilor, dupa cum urmeaza:
"Din lumi fara nume, fara de framantare/ perla duce lumina din afunduri de mare./ Din lumi ireale, fantastice si supuse/ ca un print calator prin abisuri ciudate,/ o viata de om si poate mai mult/ sta in afunduri la pinda intre gorgoane./ Din lumina se-ntrupa, din lumina - / asemenea darului dumnezeiesc,/ asemenea Fiului Omului din lumina sufletului,/ perla se infiripa sub piscuri de ape./ Nici valul, nici umbra, nici ura/ nu stiu cuibarul de aur,/ nu stiu darul dumnezeiesc./ Numai taina este perla, numai Taina - / mugure cald de lumina de luna,/ mugure smuls cu rabdare inaltului./ Din lumi fara nume, fara de framintare/ perla aduce lumina din afunduri de mare."
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1802 (s) | 24 queries | Mysql time :0.018837 (s)

loading...